Părinte, ce reprezintă metaniile pe care le avem drept canon?

Câtă frumusețe si câtă armonie este între cele patru stihii ale pământului: apă, aer, pământ și foc; cele patru zidiri lucrează între ele unite și amestecate și neamestecate. Două sunt grele și două ușoare. În om se văd aceste patru stihii, când face metanii: două stihii îl trag în jos, către pământ; și două îl ridică în sus, către Dumnezeu. Focul și aerul îl ridică; pământul și apa mereu îl trag în jos.

Omul este sâmburele universului. Grecii au zis că omul este o lume mică în cea mare, adică microcosmos în macrocosmos, iar Sfântul Grigorie Bogoslovul a zis invers: lume mare în cea mică, macrocosmos în microcosmos.

Omul, când se închină cu toată inima lui Dumnezeu și cu toate puterile sufletești ale lui și cu cele firești, aduce mereu lui Dumnezeu cerul și pământul, pe care le conține el într-însul.

Omul are din cele patru lumi: lumea minerală, lumea vegetală, lumea animală și lumea duhurilor și, mai presus de acestea, are minte, cuvânt și duh; duhul fiind în chip de raze de lumină în mijlocul inimii, cum arată preaîndumnezeitul la minte Grigorie Palama. Ce este duhul cel de viață făcător, care este în chip de raze în mijlocul inimii, cu care omul este mai mare decât îngerii? Este un dor gânditor care stă între minte și între cuvânt și care circumscrie în sine și pe cuvânt și pe minte.

Precum Duhul Sfânt în sânul Sfintei Treimi cuprinde și pe Tatăl și pe Fiul, așa acest duh de viață cuprinde mintea și cuvântul omului, arătând astfel că omul este făcut după chipul și asemănarea Sfintei Treimi și este icoană vie a lui Dumnezeu pe pământ.

(Ne vorbește Părintele Cleopa 7, ediția a doua, îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț,  2001, pp. 132- 133)