Sigur că da. Este un moment de criză, când ori unul, ori altul – de obicei, băiatul – spune: „Nu mai pot. Mor.“. Tu să-i spui: „Mori liniștit, că-ți fac o colivă grozavă.“. După aceea, pentru că nu se va îndura să moară, poate să treacă la amenințări: „Nu mă înțelegi! Nu mă iubești! Te părăsesc!“. Și tu să zici: „Pa! Ne vedem la Înfricoșata Judecată!“. Abia după aceea îți va fi prieten adevărat sau te va iubi pe tine, pentru tine și nu pentru fiorii lui de o clipă! Da, se poate trece cu succes prin acest moment de neputință. Băieții mai mult, mai greu, pentru că ispita pentru ei este mult mai puternică decât pentru fete. Suntem altfel făcuți. Să țineți cont de asta – și băieții și fetele – și rugați pe Dumnezeu să vă ajute. Se poate. Chiar dacă pleacă băiatul, dacă e vorba de iubire și pleacă pentru că nu l-ai înțeles, nu-l iubești și nu-l ajuți să reziste lângă tine, se va întoarce. Dacă nu, mai bine c-a plecat înainte de catastrofă decât după. Altfel, pleacă după și vei suferi mult mai mult. Nu vă temeți și aveți încredere în Dumnezeu! Învățați tandrețea fără gesturi, tandrețea fără provocare, tandrețea aceea a gândului, tandrețea cântecului lăuntric, tandrețea poeziei. Acest lucru dacă-l veți face, veți fi iubite pentru taina persoanei voastre și nu pentru atracția exterioară… Curaj!