Ce semnificație are apa caldă care se toarnă peste Sfintele Taine?

Taine, ierurgii, slujbele Bisericii

Ce semnificație are apa caldă care se toarnă peste Sfintele Taine?

    • sfintele vase
      Ce semnificație are apa caldă care se toarnă peste Sfintele Taine? / Foto: Bogdan Zamfirescu

      Ce semnificație are apa caldă care se toarnă peste Sfintele Taine? / Foto: Bogdan Zamfirescu

Căci această apă, fiind prin firea ei apă, dar având și căldura focului, închipuiește pe Sfântul Duh, care e numit și apă (Ioan 7, 38-39), dar Care S-a arătat și în chip de limbi de foc când S-a revărsat peste Sfinții Apostoli (Faptele Apostolilor 2, 3), iar momentul acesta din Liturghie amintește ziua Pogorârii Sfântului Duh; atunci S-a pogorât după ce se împliniseră toate cele privitoare la Hristos, iar acum, apa aceasta se adaugă după ce Darurile s-au desăvârșit.

Odinioară, Mângâietorul S-a pogorât după ce toată lucrarea lui Hristos fusese împlinită, iar acum se sălășluiește în cei ce se împărtășesc după ce cu vrednicie Jertfa a fost adusă și darurile s-au sfințit. În rânduiala sfintei slujbe de până acum, s-a înscris în pâine, ca pe o tăbliță, întreaga iconomie a lui Hristos.

L-am văzut pe Dânsul, ca într-o icoană, mai întâi Prunc, apoi dus la moarte, răstignit și împuns în coastă. După aceea am văzut cum pâinea s-a prefăcut în Însuși Preasfântul Trup Care a pătimit cu adevărat și apoi a înviat, S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. După toate acestea, trebuia să se închipuie și sfârșitul lor, pentru ca săvârșirea Tainei să fie deplină, adăugându-i-se această încheiere a întregii lucrări și iconomii dumnezeiești.

Căci, care este rezultatul și urmarea Pătimirilor, învățăturii și faptelor Mântuitorului? Nimic altceva decât venirea Sfântului Duh în Biserică, dacă le privim pe acestea în legătură cu noi. Prin urmare, după cele dinainte, se cuvenea să se înfățișeze, în Sfânta Liturghie și această venire. Ea este înfățișată prin turnarea apei calde în Sfintele Taine. Căci această apă, fiind prin firea ei apă, dar având și căldura focului, închipuiește pe Sfântul Duh, care e numit și apă (Ioan 7, 38-39), dar Care S-a arătat și în chip de limbi de foc când S-a revărsat peste Sfinții Apostoli (Faptele Apostolilor 2, 3), iar momentul acesta din Liturghie amintește ziua Pogorârii Sfântului Duh; atunci S-a pogorât după ce se împliniseră toate cele privitoare la Hristos, iar acum, apa aceasta se adaugă după ce Darurile s-au desăvârșit.

Căci în Sfintele Taine este întruchipată Biserica, deoarece ea e trupul lui Hristos (în parte trup și mădular al lui Hristos) (I Corinteni 12, 27). Odinioară Biserica a primit pe Sfântul Duh după Înălțarea lui Hristos la ceruri, iar acum ea primește darul Sfântului Duh, după ce Sfintele Daruri au fost primite în altarul cel mai presus de ceruri, deoarece ni-L trimite în schimb Dumnezeu, Care le-a primit pe dânsele. Pentru că Mijlocitorul e același, atunci ca și acum: Însuși Sfântul Duh.

(Sfântul Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieștii liturghii, traducere din greacă de Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor, București, 1989, pp. 54-55)