Păi, să te formezi. Există tot felul de posibilități de formare. E nevoie de dobândirea unor deprinderi diferite de cele pe care ni le formăm în facultate. Acolo învățăm ca să luăm examene și burse, sau chiar să copiem, să contrazicem, să judecăm, să etichetăm, să predicăm, să dăm sfaturi mai ales când nu ni le cere nimeni… Da, din păcate învățăm să fim experți în a părea ceea ce nu suntem… Și apoi ne mirăm de ce nu ne crede nimeni, de ce nu ne ascultă nimeni, de ce nu suntem apreciați…

Ce să facem ca să devenim consilieri? Mai întâi să ne formăm la școala Duhului Sfânt, să învățăm de la Domnul iubirea și smerenia Lui, să învățăm să urâm păcatul și să-l iubim pe păcătos. Să învățăm să comunicăm cu adevărat. Să învățăm mai ales, să-l ascultăm pe cel din fața noastră lăsându-ne cu totul deoparte pe noi înșine. Această artă și un preot ar trebui să o dobândească, pentru că astăzi omul nu mai ascultă predici. Nu se mai recunoaște pe sine într-o predică inspirată sau copiată din cărți scrise pentru alte vremuri și alți oameni… Și asta se învață din contactul viu cu omul viu și cu Dumnezeu Cel Viu! Altfel riscăm să predicăm frumos și să nu intrăm în rai, cum ne sugerează o glumă cam amară, dar demnă de luat în seamă. Cică, într-un accident de circulație produs de un șofer de autobuz, au murit șoferul și un preot aflat în autobuz. Și s-au prezentat amândoi la poarta Raiului. Preotul, un foarte bun și cunoscut predicator și Costică, un șofer care circula mereu cu viteză, nu prea respecta regulile de circulație și înjura… ca un șofer! Așadar, se întâlnesc amândoi la poarta Raiului. Părintele se uită la Costică și zice: „Uite și la ăsta ce tupeu! După ce că m-a omorât, mai vrea și să intre în Rai.“. Se deschide poarta, iese Îngerul și zice: „Costică, intră! Părinte, stai aci, că vine să te ia dincolo!“. Zice părintele: „Nu se poate, ai greșit. Eu sunt Părintele cutare, din orașul cutare. M-a omorât nenorocitul ăsta în accident. Eu toată viața mea am predicat, L-am propovăduit pe Domnul.“. „Da, părinte, e adevărat, numai că atunci când predicai mata toți dormeau, iar când conducea ăsta, toți se rugau!“. Să mă iertați, vă rog, și-L rog și pe Domnul să mă ierte pentru glumă, dar să nu ne lase fără folosul ei…

Așadar, primul lucru pe care îl are de făcut un om care vrea să devină consilier este să învețe să asculte și să-L roage pe Dumnezeu să-l facă să iubească și să rabde toate cele și să dea răspunsurile cuvenite la timpul cuvenit. Apoi învață să nu judece, orice-ar auzi să nu judece. Și-apoi învață să nu dea nici un sfat. A fi consilier înseamnă să nu dai sfaturi, ci să-l plasezi cu problemă cu tot în fața propriei responsabilități față de sine și față de Dumnezeu. Să ne așezăm și noi în această responsabilitate și va lucra Dumnezeu prin noi dacă El ne-a trimis la această slujire…