Orice om care greşeşte înaintea lui Dumnezeu simte o durere lăuntrică, o părere de rău pentru că a scârbit pe Dumnezeu. Această întristare, care zdrobeşte inima şi de multe ori stoarce lacrimi fierbinţi, este socotită ca cea dintâi jertfă pe care o aduce omul penrru păcatele sale. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă şi smerită, zice Sfântul Prooroc David. Iar Sfântul Apostol Pavel, în cartea sa către Corinteni scrie că "întristarea pentru Dumnezeu naşte pocăinţă neschimbăcioasă, iar întristarea lumească, naşte moarte" (II Corinteni 7, 10)

(Sfântul Ioan Iacob de al Neamţ - Hozevitul, "Pentru cei cu suflet nevoiaş ca mine...", Opere complete, Editura Doxologia, p. 334-335)