Cea mai veche icoană cunoscută a Sfintei Parascheva

Iconografie

Cea mai veche icoană cunoscută a Sfintei Parascheva

    • Icoană a Sfintei Parascheva de la Biserica Panaghia Asinou din Cipru, secolul al XIV-lea (1332-1333)
      Icoană a Sfintei Parascheva de la Biserica Panaghia Asinou din Cipru, secolul al XIV-lea (1332-1333) / Foto: pr. Silviu Cluci

      Icoană a Sfintei Parascheva de la Biserica Panaghia Asinou din Cipru, secolul al XIV-lea (1332-1333) / Foto: pr. Silviu Cluci

    • Icoană a Sfintei Parascheva de la Biserica Mănăstirii Asinou din Cipru, secolul al XIV-lea (1332-1333)
      Icoană a Sfintei Parascheva de la Biserica Mănăstirii Asinou din Cipru, secolul al XIV-lea (1332-1333) - Muzeul Arhiepiscopiei

      Icoană a Sfintei Parascheva de la Biserica Mănăstirii Asinou din Cipru, secolul al XIV-lea (1332-1333) - Muzeul Arhiepiscopiei

Icoana pictată, ca reprezentare spirituală, îl apropie pe credin­cios cu mintea de persoana zugrăvită pe ea. Tocmai de aceea, începând cu epoca apostolică şi până în zilele noastre, icoanele au fost cinstite de creştini. Mai mult, în decursul timpului, ele au fost pentru o bună perioadă „Biblia neştiutorilor de carte”.

Biserica Ortodoxă învaţă că, alături de cinstirea sfinţilor şi a sfintelor moaşte, suntem datori să cinstim şi sfintele icoane. Ele sunt reprezentări sensibile ale lui Dumnezeu în Treime, ale îngerilor sau ale sfinţilor. Cinstim icoana pentru că dintru început Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său. Cinstind icoana, cinstirea noastră nu se îndreaptă spre materialul din care este con­fecţionată ea, ci spre cel care este zugăvit pe ea, spre prototip.

Icoana pictată, ca reprezentare spirituală, îl apropie pe credin­cios cu mintea de persoana zugrăvită pe ea. Tocmai de aceea, începând cu epoca apostolică şi până în zilele noastre, icoanele au fost cinstite de creştini. Mai mult, în decursul timpului, ele au fost pentru o bună perioadă „Biblia neştiutorilor de carte”.

Deşi cultul icoanelor a constituit o temă teologică amplu discutată pe parcursul mai multor decenii, icoanele au fost adoptate şi cinstite de întreaga creştinătate. Sfinţii, după ce au fost recunoscuţi de Biserică ca având această calitate, au fost reprezentați în icoane. Fiind trecuţi în rândul sfinţilor de bisericile locale sau de patriarhiile din regiunile în care aceştia erau cinstiţi, sfinţii au putut fi mai uşor zugrăviţi pe icoane, cultul lor răspândindu-se astfel mai repede.

Aşa s-a întâmplat şi cu Sfânta Parascheva. Fiind o sfântă populară în toată zona Balcanilor, icoanele Cuvioasei Parascheva au circulat, în decursul timpului, în toată această regiune, şi nu numai. Deşi nu avem, cel puţin deocamdată, o istorie a icoanelor închinate Sfintei Cuvioase Parascheva şi nu cunoaştem nici timpul când au fost zugrăvite cele dintâi icoane în cinstea ei, în lumea ortodoxă s-au păstrat câteva icoane foarte vechi, ele fiind un reper în istoria icoanelor Cuvioasei.

Cea mai veche icoană cunoscută a Sfintei Parascheva se păstrează în Cipru şi aparţine veacului al XIV-lea. Reprezentări iconografice ale sfintei se găsesc şi în alte zone ale Ortodoxiei: Grecia, Bulgaria, Polonia, Rusia şi România.

(Pr. Prof Dr. Ion Vicovan, Pr. Cătălin Adumitroaie, Cuvioasa Parascheva, sfânta populară a Ortodoxiei în istoria şi evlavia poporului român, Editura Doxologia, 2011, pp. 107-108)