Vezi un om care a fost judecat și osândit la moarte ori un bolnav ce zace pe patul morții. Cugetă și cercetează: ce face el atunci? Nu are grija bogăției, a cinstei, a slavei; nu caută să judece pe nimeni, tuturor iertându-le orice i-ar fi greșit; ne se gândește la îndestulare și la nimic din cele ce sunt ale acestei lumi. Numai moartea se află înaintea ochilor săi duhovnicești și frica ei tulbură inima lui. Întâmplarea aceasta, iubite creștine, ne povățuiește să nu uităm de moartea noastră. Să ne așteptăm și noi din clipă în clipă la cele ce aflăm acum la frații noștri, căci nu știm de se vor sfârși ei primii, cei pe care îi vedem acum în pragul morții, sau noi, cei ce nădăjduim încă a mai viețui în lume.

Adesea se întâmplă ca aceia care se gândesc să-și trăiască viața mai departe să cadă tot atunci fără suflare și să fie întinși în sicriu înaintea celor care se găsesc pe patul morții. Căci noi toți suntem osândiți la moarte; Dumnezeu fiecăruia îi spune prin cuvântul Său ceea ce i-a grăit strămoșului nostru: „Pământ ești și în pământ te vei întoarce” (Facerea 3, 19).

Această cugetare te povățuiește să ai mereu amintirea morții. Ea te va învăța să te găsești în pocăință necontenită; ea nu-ți va îngădui să-ți aduni bogății, să cauți cinstea și slava și să petreci în desfătarea plăcerilor trupești; va stinge flacăra poftei celei necurate; va îmblânzi mânia ce se aprinde în inima ta; te va sfătui să ierți aproapelui orice datorie a greșelii; să-ți întorci mâinile tale de la șlefuire și limba de la rostirea cuvintelor spurcate, de la vorbirea de rău, de la clevetire și judecare și va pune strajă gurii tale; te va face să ostenești spre o rugăciune plină de sârguință, spre suspine și lacrimi fierbinți. Căci frica de Judecată ce va să fie și teama de osândă vor lega inima ta și nu o vor lăsa să dorească cele ce sunt neplăcute lui Dumnezeu și care duc la osânda cea veșnică, îți vor ține și îți vor înnoi sufletul ce se clatină și cade, căci în ce ne va găsi Domnul atunci când ne vom săvârși, întru acelea ne va și judeca (Iezechiil 18, 20-24; 33,20).

Fericit și înțelept este bărbatul care pururi își amintește de moarte!