Căderile duhovniceşti pomenite de părintele Serafim mai devreme sunt experiate de mai toţi cei de curând convertiţi la Ortodoxie: ei obişnuiesc să sară de la ABC-ul învăţăturii şi spiritualităţii ortodoxe – cel pe care îl găsim în textele clasice, ca de pildă Războiul Nevăzut şi Pelerinul Rus - la ceea ce el numea „nivelul academic” al Filocaliei şi al altor scrieri mistice sau foarte profunde. Pentru începători, spunea părintele Serafim, pericolul mândriei şi al înşelării este foarte mare. Ortodoxia nefiind un simplu exerciţiu intelectual, el simţea că cei de curând veniţi la credinţă trebuie să înceapă cu ceea ce el numea „laptele copilului” înainte de trece la un „vin tare”.

Părintele Serafim era deranjat şi de faptul că multe din scrierile mai „mistice”, deja pe cale de a fi traduse, erau citite de cei din afara Credinţei. Acest lucru era foarte periculos, spunea el, pentru faptul că ei citeau fără a fi iluminaţi de har. Chiar şi textele cele mai elementare precum Pelerinul, spunea el, trebuie citite de către creştinii ortodocşi sub supravegherea unui părinte duhovnic, pentru evitarea ispitei asemănării noastre cu pelerinul şi că am avea Rugăciunea lui Iisus.

(Ne vorbește părintele Serafim Rose - Scrisori, traducere de Ștefan Francisco Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2003, pp. 106-107)