Cei doi copii vecini
Într-o zi, la întreprinderea unde lucra primul, era aşteptat noul director. Toți spuneau că are pregătire superioară. În cele din urmă, a văzut că noul director era fostul său coleg.
Vin la mine tineri care mi se plâng că părinţii lor îi silesc mereu să înveţe. Dacă îi mai silesc şi eu, nu-i ajut cu nimic. Dar ca să înţeleagă că nu trebuie să-şi lase învăţatul, le dau exemple de copii care nu au învăţat, iar mai apoi s-au chinuit, precum şi de copii care au progresat, deoarece au învăţat.
Îmi aduc aminte de un caz. Într-un oraş erau doi copii vecini. Unul era foarte inteligent. La şcoala primară şi la gimnaziu cu puţin învățat, acesta obţinea întotdeauna „foarte bine". Celalalt, care avea mai puțină minte, dar mai multă stăruinţă, îl urma. În cele din urmă, primul, de îndată ce a terminat primul an de liceu, s-a încurcat în diferite anturaje, a lăsat şcoala şi apoi a fost nevoit sa lucreze la o întreprindere ca om de serviciu. S-a căsătorit, a dobândit şi doi copii şi se descurca destul de greu. Celalalt a terminat Dreptul, a mers în străinătate pentru studii superioare şi a luat diploma de manager. Într-o zi, la întreprinderea unde lucra primul, era aşteptat noul director. Toți spuneau că are pregătire superioară. În cele din urmă, a văzut că noul director era fostul său coleg. De îndată ce l-a văzut, l-a recunoscut. Apoi l-a cuprins o asemenea deznădejde, încât de vreo două-trei ori a încercat să se sinucidă. Atunci cineva i-a spus să vină la Sfântul Munte să mă caute. După ce mi-a povestit despre viața sa, a adăugat: „Tocmai pe ăsta să-l am director?". Atunci i-am tras o „scuturătură" puternică. „Mă, îi spun, tu ai fi ajuns şi mai sus decât el. Ai fi dus-o bine şi tu şi copiii tăi şi ai fi făcut şi fapte bune. Nu ajunge că te-ai făcut pricină să se chinuiască familia ta, ci mai vrei acum să te şi sinucizi, să le dai lovitura de grație şi astfel să-ți rămână copiii orfani? Nu mi-e milă de tine, pentru că ceea ce ai păţit, tu singur ți-ai făcut-o, ci mi-e milă de copiii tăi. Înţelegi ce-ți spun? Acum caută să faci răbdare şi cred că, cu ajutorul lui Dumnezeu, noul director se va purta bine cu tine. Se poate ca acesta să te pună într-un post mai bun. Şi dacă totuşi nu-ți vei afla odihna, atunci caută-ți un alt servici, numai să nu-ți laşi copiii tăi pe drumuri".
Şi astfel s-a potolit.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 29-30-31)
Să ne aducem aminte de dragii noștri părinți
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro