Ticălos şi vrednic de jale este cel ce este departe de dragoste, că acesta, visând, zilele lui le cheltuieşte. Şi cine nu va plânge pe omul care departe de la Dumnezeu este, de lumină lipsit şi în întuneric petrece? Căci vă zic vouă, fraţilor, cel ce nu are dragostea lui Hristos este vrăjmaş al Lui. Că nemincinos este cel ce a zis: „Cel ce urăşte pe fratele său, ucigaş de oameni este şi în întuneric umblă, şi în tot păcatul lesne este prins” (I Ioan 2, 11; 3, 15). Că cel ce nu are dragoste degrab se mânie, degrab se iuţeşte, degrab se uneşte cu urâciunea. Cel ce nu are dragoste se bucură de nedreptatea altora, nu pătimeşte împreună cu cel ce greşeşte, nu întinde mâna celui căzut, nu sfătuieşte pe cel greşit, nu întăreşte pe cel ce se clatină. Cel ce nu are dragoste este orb cu mintea, prieten al diavolului, aflător a toată răutatea, făcător de certuri, prieten al ocărâtorilor, împreună-vorbitor cu grăitorii de rău, sfetnic al prihănitorilor, povăţuitor al zavistnicilor, lucrător al mândriei, vas al trufiei.

Şi, în scurt, cel ce nu a câştigat dragostea este unealtă a împotrivitorului şi în toată cărarea se rătăceşte şi nu ştie că în întuneric călătoreşte.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături vol 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 73)