Fiindcă de atâţia ani organele simţurilor tale s-au obişnuit a se porni spre dulceaţa cea simţită şi a trage împreună şi mintea spre ele, nelăsând-o a se desfăta de cele proprii ei, ca nu cumva să dobândească din ele creşterea cea normală - gânditoare -, viaţa şi dulceaţa care se cuvine a o da, din această pricină iată că ţi-am adus aminte prin toate cele spuse până aici că este nevoie să te sârguieşti şi Prea Sfinţia ta să cârmuieşti, [atât] cât vei putea, cu multă înţelepciune cele cinci organe ale simţurilor, dându-le ceea ce este de trebuinţă spre alcătuirea trupului şi tăind de la ele toate câte prisosesc şi caută [au ca scop] dulceaţa. Întru aceasta stă a se arăta Stăpânul meu stăpân cu adevărat. Adică în a-şi pune toată bărbăţia spre a-şi elibera toate organele simţurilor de dulceţile cele stricăcioase, dureroase şi mincinoase, slobozind împreună cu ele şi pe domnul său, mintea, de împătimirea lor, lăsându-o să se întoarcă la doritele sale frumuseţi ale celor gândite, adevărate şi cu adevărat bune.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 120)