În ultimele săptămâni, un joc numit „Charlie, Charlie” a devenit viral pe internet, mii de copii şi adolescenţi jucându-l la şcoală sau acasă, singuri sau înconjuraţi de prietenii sau colegii lor de clasă. Jocul constă în invocarea spiritului unui mexican mort, cu ajutorul a două creioane.

Mai exact, pe o bucată de hârtie se desenează o grilă, căsuţele completându-se cu „da” şi „nu”. La mijloc se aşază un creion, iar peste acesta un alt creion, în echilibru, în formă de cruce. Apoi se pune obligatoriu întrebarea: „Charlie, Charlie, eşti aici?” sau „Charlie, Charlie, ne putem juca?”. În cazul în care creionul se mişcă, înseamnă că „spiritul” lui Charlie a intrat în contact cu vorbitorul, care îi poate adresa acestuia tot felul de întrebări. Mişcările creionului indică răspunsurile lui Charlie. Pentru a nu-l mânia, la finalul jocului, cel care l-a invocat trebuie să îl roage pe Charlie să se oprească, rostind cuvintele: „Charlie, Charlie, ne putem opri?”. După ce demonul răspunde „da”, „invocatorul” trebuie să arunce creioanele pe jos şi astfel legătura se întrerupe.

După ce un tânăr de 16 ani din România a ales să verifice acest joc, postând pe internet filmul în care demonul a mişcat creioanele, jocul a devenit celebru şi în ţara noastră, fiind practicat deopotrivă în şcolile nemţene. Mânaţi de curiozitate, copiii intră în legătură cu Charlie, punându-i  întrebări de genul: „Voi lua o notă bună la teză?”, „Profa de mate mă va trece clasa?”, „Mă voi duce oare la bal?”...

„Toţi colegii mei au jucat acest joc, s-au adunat în jurul catedrei, în pauză, şi l-au întrebat pe Charlie dacă vor lua note bune la teză. Când au văzut cum creionul începe să se mişte singur, s-au speriat, au început să ţipe şi au fugit din clasă”, povesteşte M. N., elevă în clasa a VII-a la o şcoală din Piatra-Neamţ.

Totuşi, cine este Charlie?

În ceea ce priveşte identitatea lui Charlie, părerile sunt împărţite. Astfel, din ziarul „The Washington Post” aflăm că „Charlie este un copil care s-a sinucis, victima unui accident mortal de maşină”. Mai aflăm că jocul ar fi „explodat” pe net din Republica Dominicană, unde autorităţile locale au fost avertizate asupra caracterului său satanic.

Informaţia se confirmă pe siteul Informativo dominicano, unde se arată că „unii tineri şi-au tăiat venele şi afirmă că sunt urmăriţi de duhuri rele, alţii dau asigurări că îl invocă pe întuneric în baie şi au reuşit să vadă un bărbat cu coarne şi o femeie cu mulţi ochi”.

De altfel, Ministerul Educaţiei din Republica Dominicană a interzis complet jocul în şcoli, considerând că acesta „atentează la sănătatea fizică şi mentală” a elevilor.

Alte site-uri de limbă spaniolă îl prezintă pe Charlie ca fiind un demon şi nu o persoană decedată, jocul fiind descris drept o formă de invocare a demonilor. Se spune că, la origini, „Charlie, Charlie” ar fi un joc spiritist din tradiţia mexicană.

O altă variantă a identităţii lui Charlie ne oferă ziarul El Caribe: a fost asasinat într-o casă abandonată care aparţinea unui fost guvernator spaniol şi în care a intrat împreună cu doi prieteni; a fost descoperit peste câteva ore înjunghiat şi cu două monede de aur în mână; prietenii săi au murit şi ei ucişi. Altă variantă ni-l prezintă ca ucis prin sufocare de către mama sa, victimă ea însăşi a unor episoade de violenţă familială teribile. Pentru alţii el este un „servitor al diavolului”, care ştie să răspundă numai cu Da sau Nu.

O poartă deschisă demonilor

În opinia exorcistului Ernesto Maria Caro Osorio, din Monterrey, California, „Charlie Charlie” nu este un joc, ci o poartă deschisă demonilor pentru a ne face rău, nouă şi celor din jurul nostru. Exorcistul avertizează că, dacă s-a întâmplat ca acele creioane să se mişte, cu siguranţă persoana care a jucat a stabilit deja o relaţie personală cu demonii.

 Ceea ce nu ştiu însă cei mai mulţi dintre jucători este că dialogul cu demonii are consecinţe devastatoare asupra sufletului şi minţii lor:

„Jocul despre care vorbim este, fără discuţie, o formă de divinaţie, de încercare de a ghici viitorul, chiar dacă este percepută doar ca o glumă sau un joc. Discuţia cu «cineva absent» din punct de vedere fizic şi săvârşirea unui întreg ritual de invocare a sa sugerează o practică  spiritistă de invocare a duhurilor celor trecuţi din viaţă sau a demonilor. Folosirea simbolului Crucii este un argument în plus în favoarea acestei sugestii”, explică teologul şi publicistul Mihai Silviu Chirilă, vicepreşedintele Filialei Neamţ a Asociaţiei Părinţi pentru Ora de Religie.

Care sunt consecinţele dialogului cu demonii? Un site bolivian spune că „elevii unei unităţi şcolare din Santa Cruz de la Sierra au leşinat în timpul unui ritual satanic”, iar TV Globo din Brazilia  aminteşte faptul că elevii dintr-o zonă a oraşului Manaus s-au simţit rău după ce au jucat acest joc. „Imagini înregistrate în momentul producerii panicii arată elevi care primesc prim ajutor. O elevă este scoasă din clasă. Ea este dusă pe targă, iar alta este cărată de un bărbat”. Relatarea spune despre elevă că „delira, nu vorbea coerent şi spunea că nu trebuie lăsat nimeni să o scoată de acolo”. Despre o elevă de 8 ani se spune că „a văzut un demon”, iar despre nişte băieţi că s-au luat la bătaie după ce au jucat acest joc.

Ce spune Biserica?

„Divinaţia şi toate celelalte forme de contact cu duhurile morţilor sau cu demonii prin intermediul vrăjitorieiau fost interzise de către Sfânta Scriptură în cartea Ieşirea 22,18: «Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască» şi în Leviticul 20,27: «Bărbatul sau femeia, de vor chema morţii sau de vor vrăji, să moară neapărat». În cartea 1Rg. 28, vrăjitorii au fost izgoniţi chiar de regele Saul, cel care a folosit ulterior o vrăjitoare, semnându-şi prin aceasta propria cădere. În cartea Deuteronomul se spune: «Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau pe fiica lor prin foc, nici prezicător, nici ghicitor, nici vrăjitor, nici fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici cei ce grăiesc cu morţii» (Deut. 18,10-11). Motivaţia acestei interdicţii ample: «Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea»(Deut. 18,12).  De altfel, faptul că orice act de divinaţie este săvârşit prin intermediul contactului cu demonii este demonstrat de întâmplarea din Filipi, când apostolul Pavel a scos un duh pitonicesc (ghicitor) dintr-o femeie (FA 16,18). O întrebare se degajă pentru cei obişnuiţi să găsească aceastor lucruri «o explicaţie ştiinţifică»: dacă jocul nu e decât o glumă, o manifestare copilărească realizată prin intermediul unor fenomene fizice uşor explicabile, cum se justifică efectele devastatoare, la nivelul fizic şi psihic al celor care îl joacă?”,se întreabă teologul Mihai Silviu Chirilă.   

În concluzie, jocul „Charlie, Charlie” este o experienţă extrem de riscantă,  numeroşi copii care au intrat în dialog cu această entitate trecând prin episoade cutremurătoare. Considerăm că părinţii, cadrele didactice, directorii şi inspectorii şcolari ar trebui să manifeste mai multă precauţie faţă de aceste jocuri aparent nevinovate, care deschid poarta către o lume a tenebrelor. Sutele de cazuri de copii zdruncinaţi psihic în urma acestor „conversaţii” terifiante reprezintă dovada vie a faptului că acest joc ar trebui interzis cu desăvârşire în şcolile din România.