Lumea nu cunoaşte nimic mai nobil decât chemarea de a fi creştin. Dar cu cât scopul este mai înalt, cu atât realizarea lui este mai anevoioasă.

Contemplaţi minunatul tablou pe care ni-l dezvăluie Dumnezeu în creaţia cosmosului şi în plăsmuirea omului după chipul şi asemănarea Sa. Ceea ce căutăm noi nu se limitează la efemera viaţă cotidiană, ci să fim cu Dumnezeu şi să dobândim în noi viaţa în toată amploarea ei, cosmică şi divină.

În viziunea noastră spirituală, trebuie să unim fiinţa cosmică şi Fiinţa divină, creatul şi Necreatul.

La început era Cuvântul. Fără El nimic nu există din ceea ce există. În fiecare zi, simţim în trupul nostru experienţa chinuitoare a vieţii mizerabile. Cu toate acestea, suntem creaţi după chipul lui Hristos, al Absolutului. Întrebarea, misterul vieţii noastre îl constituie trecerea de la relativ la Absolut. Dacă fiinţa umană a fost creată de Dumnezeu, ea nu trebuie să moară. Dumnezeu a creat viaţa. El n-a creat moartea. Scopul nostru este viaţa cu Hristos-Dumnezeu, nemurirea, veşnicia. După revelaţie, veşnicia lui Dumnezeu ne poate fi împărtăşită.

(Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, pp. 11-12)