Prin făgăduinţa călugăriei trebuie să te sileşti ca în toate să-ţi tai voia. Supune-te Domnului, umblă cu dragoste pe calea părinţilor tăi, fără a te abate şi fără a dormita, ci priveghind cu grijă. Trebuie negreşit să dobândeşti virtuţile; caută-le, deci, zi şi noapte şi, ajungând a le cunoaşte, învaţă-le şi trudeşte întru ele. Fii un adevărat creştin care, dând făgăduinţele lui Dumnezeu şi înălţând în inima sa locaş virtuţilor, le împlineşte fără împotrivire. 

Păzeşte-te că nu cumva să te arăţi gol înaintea lui Dumnezeu. De ai ceva bun, nu te lăuda pentru aceasta, ci mai curând sporeşte întru săvârşirea binelui, pe măsura lucrurilor tale celor plăcute lui Dumnezeu, arătându-te înnoit, drept şi încercat întru toate.

Adu prinos lui Dumnezeu ca dar şi jertfă nu arderi de tot, ci jertfeşte-te pe tine însuţi în orice clipă a vieţii, drept cel mai vrednic prinos, tot aşa cum sfinţii şi-au omorât propriile patimi pentru Hristos. Ei n-au iubit lumea şi nici cele din lume. Urmează exemplul vieţii lor!

Voieşti a fi călugăr? Atunci leapădă-te de omul cel vechi şi te fă un om nou, cugetă într-un fel, vorbeşte întru alt fel, priveşte, umblă şi lucrează întru alt fel: şi toate se vor face noi.

(Patericul Sarovului, traducere de Svetlana Ceapă, Editura Egumeniţa, p. 136)