Situată în pădurea de stejar, deasupra văii, cu o grădină și o sursă de lumină puternică, chilia se observă doar de pe poteca ce străbate pădurea de stejar. Aşezământul are o cameră de primire încăpătoare, o magazie, o biserică, chilii pentru călugări şi un mic paraclis care se află la parter. Numele chiliei provine de la acoperișul de plumb al micii biserici închinate Adormirii Maicii Domnului.

În partea de sud a paraclisului s-a păstrat o inscripție mai veche, iar pe zidul de apus, o inscripţie mai târzie. Inscripţiile menţionează că paraclisul închinat Adormirii Maicii Domnului a fost construit în anul 1536/7 și că pictura a fost realizată în anul 1541. Restaurarea și pictura chiliei s-au făcut cu sprijinul domnitorului Radu Paisie şi prin osteneala monahilor copişti Macarie, Zain și Dimitrie din Janjevo, Kosovo. Cei trei monahi au realizat multe dintre manuscrisele vechi și cărțile pentru chilie, precum și pentru Mănăstirea Hilandar și conducătorii sârbi. Unele dintre manuscrisele realizate aici pot fi găsite astăzi în biblioteca chiliei Tipikario, în cea a Mănăstirii Hilandar și în bibliotecile mai multor altor mănăstiri.

Deşi au fost realizate în urmă cu aproape cinci veacuri, frescele paraclisului sunt foarte bine conservate. Pictura este caracterizată prin forme înalte, alungite şi pliuri dese ale veşmintelor. Chipurile sfinţilor poartă amprenta unei mari seriozităţi şi adâncimi duhovniceşti, evocând în această privinţă lucrările lui Panselinos. Prin stilul lor, frescele sunt atribuite şcolii cretane, însă tipul compoziţiei şi formele sunt mai degrabă un amestec între stilul şcolii macedonene şi cel al școlii cretane.