Chilia „Sfinții Apostoli” Alipiou – Kareia
Chilia „Sfinții Apostoli” Alipiou (a lui Alipie) se afla în hotarele Kareiei, în vecinătatea Mănăstirii Cutlumuș și a fostei Mănăstiri Anapausas.
Denumirea ei inițială este „Mănăstirea Alopou” după ctitorul ei, care s-ar fi numit Alopos. În secolul al XI-lea, Alopos era una din familiile înfloritoare din Bizanț. Așezământul era închinat Sfinților Apostoli Petru și Pavel și este menționat fie cu numele lor, fie doar cu numele Apostolului Petru, fie cu acela al Sfinților Apostoli.
Cea mai veche mărturie scrisă despre Mănăstirea Alopou este semnătura ieromonahului Ierotei, pe un document din 1021. Totuși, data documentului nu este confirmată, iar numele Mănăstirii este menționat ca Alipiou. Următoarea mărturie datează din anul 1048, când egumenul acesteia, Nichifor, semnează ca „prezbiter al Mănăstirii Sfântului Petru Alopou”. Cel dintâi document propriu-zis al Mănăstirii Alopou, care se păstrează până astăzi la Mănăstirea Cutlumuș, datează din 1257, fiind emis de egumenul Teofan.
În anul 1313, Mănăstirea este menționată pentru prima oară cu numele de „Mănăstirea Alipiou”. Schimbarea s-a produs deoarece Mănăstirea Alipiou dobândise cinstitul cap al Cuviosului Alipie Stâlpnicul. În același an, regiunea Kalliagra i-a fost atribuită Mănăstirii Alipiou de către cuviosul Teofan, Protosul Muntelui Athos. Egumenul Mănăstirii Alipiou era atunci Iosif. În anul 1322, prin hrisovul împăratului Andronic al II-lea Paleologul, se întărește stăpânirea metocurilor de la Strymonos și Ierissos. În acea perioadă, printre binefăcătorii Mănăstirii Alipiou se numără și împărăteasa Irina, soția lui Andronic al II-lea.
În 1325, prin documentul Protosului Isaac, a fost alipită Chilia „Ichthyofágou”. În 1350, Protosul dă Mănăstirii Alipiou Chilia „Gomato”. În 1375, Protosul Muntelui Athos, Gherasim, dă Mănăstirii Alipiou Chilia Sfântului Ioan Gură de Aur, numită a lui „Ioná”.
În general, în secolul al XIV-lea, Mănăstirea Alipiou se află în mare înflorire, iar egumenul ei, Teodosie, a devenit de două ori Protos al Sfântului Munte. În tipicul din 1394, Mănăstirea Alipiou ocupă locul al șaptelea între cele douăzeci și cinci de mănăstiri, în timp ce Mănăstirea Cutlumuș se află pe locul al șaptesprezecelea.
În secolul al XV-lea începe declinul mănăstirii. În mai 1428, Patriarhul Constantinopolului, Iosif al II-lea, a emis un sigiliu prin care rânduiește unirea Mănăstirii Alipiou cu Mănăstirea Cutlumuș. Patriarhul Iosif viețuise ca monah la Mănăstirea Alipiou și cunoștea personal înflorirea așezământului în ceea ce privește numărul monahilor și al proprietăților sale. Cu toate acestea, în sigiliul său constată că în ultimii ani mănăstirea a ajuns „la o pierzanie și pustiire desăvârșită, încât să fie lăsată spre jaf și călcare în picioare de către cine poftește... și riscă pe deplin să devină un câmp al pustiirii”. Așadar, Patriarhul le permite monahilor Mănăstirii Cutlumuș să se mute la Mănăstirea Alipiou „și să facă din cea a lui Alipiou mănăstirea lor principală, iar din cea a lui Cutlumuș metoc”, iar monahii să se numească alipiouți, în timp ce egumen al mănăstirii să devină egumenul Mănăstirii Cutlumuș, Karpos. Un document al aceluiași Patriarh, emis cinci ani mai târziu (mai 1433), îl menționează pe Karpos ca egumen al mănăstirilor Alipiou și Cutlumuș. Se pare așadar că foarte curând (după 1428) prevederile sigiliului Patriarhului Iosif au încetat să se mai aplice, iar mănăstire conducătoare (suverană) a devenit Cutlumuș.
Patriarhul Iochim I, printr-un document din 1501, rânduiește oficial ca Mănăstirea Cutlumuș să fie mănăstirea suverană. Acest document marchează încetarea definitivă a dispozițiilor din actul de la 1428 și sfârșitul autonomiei Mănăstirii Alipiu. De atunci, Mănăstirea Alipiu se numește Chilia Sfinților Apostoli.
Încă din cele mai vechi timpuri, tipicul procesiunii cu Icoana Maicii Domnului „Axion Estin” are rânduită oprire la Chilia „Sfinții Apostoli” Alipiou
La începutul secolul XX, aici a viețuit părintele Calinic Metallinos, care avea să fie stareț al Mănăstirii Platytera din Corfu între anii 1953-1961
Din anul 1981, la Chilia „Sfinții Apostoli” Alipiou viețuiește starețul Hrisostom care a demarat lucrările de restaurare ale așezământului.
Date de contact:
📞Telefon: +30 23770 23740 sau +30 694 8523816
Mănăstirea Stânișoara – sihăstria din munții Coziei
Odoarele Mănăstirii „Sfântul Pavel”
Realizat deCitește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro