Frământ o pâine cu gust dulce aromat de flori de purpură

Scăldată în mângâierile aurii de slavă ale Soarelui,

Cât privirea-mi odihnește printre munți ce norii și-i scutură

Peste valea brăzdată de râul șiroind ca zborul fluturelui.

Din darurile magilor, doar boabele roșii de smirnă

Ne-au rămas alinare privind ne-mpăcați chipul Încoronatului

Cu spinii adunați din generații pe fruntea-I fără vină

Dând viață din Sângele prelins din coastă pe sulița soldatului.

Cracăul curge și conduce dangăt prin valea-nmărmurită

De liniștea de lemn de toacă ce așteaptă plinirea prorociei

Să bată precum inima lui Iisus pentru lumea iubită

Ce va-nțelege că-n apusul vieții stă începutul veșniciei!

Întind peste voi cei ce-mi pomeniți numele de coroană

Hlamida Lui de aur cu lacrimi înmiresmate de tămâie

Și vă afund cu gândul în potir, să vă prezint ca icoană

A bisericii conților, purtători de lumină în sfântă ie.