Cina – de la eveniment social la imagine a Împărăției (Luca 14, 16-24)
Dincolo de aspectul formal al narațiunii, pericopa care are în centru evenimentul cinei, vine să ne invite la introspecție. Ne convoacă să ne regăsim în ipostaza prietenilor chemați. Nu orice fel de prieteni. Cei ai lui Dumnezeu. Ne invită să ne înfruptăm din rodul dragostei Sale. Căci ce poate fi un eveniment precum masa, decât o formă de împărtășire a dragostei.
Aspecte introductive
Vindecarea bolnavului de idropică și critica adusă de către farisei acestei minuni constituie pretextul rostirii pildei invitaților la Cină. Hristos vorbește aici despre lucruri esențiale pentru viața creștină. Arată ce așteaptă Domnul de la noi și evidențiază aspectele care au dus la modificarea paradigmei privitoare la poporul ales.
Cina
Împărăția e asemănată cu o cină. Mulți sfinți părinția au văzut în aceasta o săgeată care arată clar înspre Euharistie. De ce nu? În fond, multe dintre pretextele pe care le folosim spre a absenta de la aceasta sunt la fel de jalnice precum cele ale prietenilor celui în cauză.
Așadar, cina. Eveniment social cu semnificații multiple. Act cu caracter comunional și formă de manifestare a dragostei. Moment pentru care omul se pregătește. Căci, scopul este acela de a îi impresiona pe cei dragi. De a crea prilejul întâlnirii și al socializării. Poate, tocmai de aceea refuzul e atât de neașteptat. Omul își chemase prietenii. E de presupus că atunci când ai acest statut, te bucuri de o invitație venită din partea celui care te consideră astfel. Cauți, cu orice prilej, să o onorezi. Nu să găsești scuze jalnice. Căci, se vede de la o poștă nefirescul acestora. Cel dintâi motivează că trebuie să-și vadă țarina. De bună seamă, putea amâna acest moment. Altul ține neapărat să-și încerce boii. Ca și când acest lucru nu se putea face altminteri. Celălalt, folosește vechiul motiv al lui Adam. No comment! Dincolo de aspectele ce țin de construcția narațiunii, se vede clar că oamenii cu pricina doreau să-și arate clar refuzul. Trec dincolo de barierele unei politeți. A complezenței. Faptul în sine explică furia gazdei. Întrucât pregătirile sunt deja făcute, lucrurile trebuie rânduite cu repeziciune. Omul nu mai are răgaz să-și facă prieteni. Bucatele sunt proaspete, aburinde. Solicită slujitorului cu rol de sol să aducă pe toți cei pe care-i va găsi la drumuri și garduri. Aduce ologi, neputincioși, șchiopi, oameni cu care natura nu fusese generoasă. Care, spre deosebire de prietenii îngâmfați, se vor bucura cu adevărat de invitație. În ciuda stânjenelii, vor simți recunoștință pentru bucatele alese și masa pregătită cu atâta interes.
În loc de concluzii
Dincolo de aspectul formal al narațiunii, pericopa care are în centru evenimentul cinei, vine să ne invite la introspecție. Ne convoacă să ne regăsim în ipostaza prietenilor chemați. Nu orice fel de prieteni. Cei ai lui Dumnezeu. Ne invită să ne înfruptăm din rodul dragostei Sale. Căci ce poate fi un eveniment precum masa, decât o formă de împărtășire a dragostei. Nimeni nu ar organiza o cină amplă pentru cineva față de care nu nutrește sentimente de drag, ori prețuire. Depinde de noi dacă decidem să o onorăm, ori găsim scuze jalnice, precum cei din partea de debut a istorisirii. Dacă socotim cu adevărat că El reprezintă centrul vieții noastre spirituale, vom face, de bună seamă, tot posibilul să nu o refuzăm. Nu vor apărea în calea noastră nici țarini, nici boi, nici altele. Bucuria va fi deplină, efortul răsplătit din belșug. Îndrăzniți!
Să nu (mai) refuzăm invitația la Cină pe care ne-o face Dumnezeu!
„Slava” sau „mărirea” lui Dumnezeu
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro