Aş vrea să vă atrag atenţia asupra unei rugăciuni de la Cununie. De ce de la Cununie? Pentru că, în general, Cununia se face pentru tineri. Se mai face câte o Cununie şi pentru câte un bătrân, dar nu­-i firesc. Doar nu­-i normal să mai zicem "ca să se veselească ei la vederea fiilor şi a fiicelor lor" şi ei sunt de 70 de ani! Nu mai merge! Oamenii fac ei nişte lucruri, trăiesc o viaţă întreagă necununaţi, şi­ apoi s­au socotit că le­-au spus preoții că trebuie să se cunune, şi­ apoi se duc să audă: "Dă-le lor bucuria naşterii de prunci buni" şi aşa mai departe! Nu mai merge, nu se mai potriveşte! Asta este pentru tinerii care au capacitatea de a se angaja în maternitate, în paternitate. La Cununie este ceva în legătură cu viitorul; toată Cununia, de fapt, este cu deschidere spre viitor, dar în cuprinsul ei este o rugăciune care spune: "Binevoieşte (se vorbeşte cu Domnul Hristos despre cei doi care se căsătoresc) să-şi trăiască viaţa lor fără prihană şi să ajungă bătrâneţi fericite cu inimă curată, împlinind poruncile Tale!". Fraţilor, eu vă spun, cu cât sunt mai bătrân, cu atâta mă bucur mai tare de lucrurile acestea! De ce? Simt mai mult valoarea lor, m­-am sensibilizat pentru ele. Deci: "Binevoieşte să-şi trăiascã viaţa lor fără prihană". Ce înseamnă "fără prihană"? - fără pată - în chip ireproşabil, să ducă o viaţă de care să nu le fie ruşine nici înaintea oamenilor, nici înaintea lui Dumnezeu, deci fără prihană. Şi "să ajungă bătrâneţi fericite". Cine ajunge bătrâneţi fericite? - cine are tinereţi cinstite, cine stă sub oblăduirea lui Dumnezeu, cine trăieşte într­-o viaţă paralelă cu viaţa lui Dumnezeu sau într­-o viaţă în care intră viaţa lui Dumnezeu. Deci, să "ajungă bătrâneţi fericite" şi spune cum: "Cu inimă curată, împlinind poruncile Tale".

Fără împlinirea poruncilor lui Dumnezeu să ştiti că nimeni nu se pregăteşte real şi în chip fericit pentru un viitor bun. Cine ţine seama de Dumnezeu, cine ştie Legea lui Dumnezeu, cine ştie poruncile lui Dumnezeu, cine se angajează la poruncile lui Dumnezeu, cine desfiinţează în el toate negativele câte le ştie şi câte le află, acela, cu ajutorul lui Dumnezeu, ajunge la isihie, la limpezime, la limpezimea din lumea aceasta. Şi cu limpezimea aceasta, pe care a realizat­-o în prezent, respectiv în trecut pentru prezentul de faţă şi în prezent pentru prezentul de mâine, care astăzi e viitor şi mâine va fi prezent, cine se angajează în felul acesta, acela trăieşte în prezentul de faţă viitorul de ieri şi de alaltăieri, şi îşi pregăteşte tot mai mult liniştea şi bucuria în viitor.

(Părintele Teofil Părăian, Cuvinte pentru tineri, Editura Omniscop, Craiova, 1998. Ediţie îngrijită de Aurelian Popescu, p. 81)