El se numea Ioachim şi se trăgea din casa lui David, împăratul şi proorocul, iar numele femeii sale era Ana. Şi a fost lipsit de copii până la adânci bătrâneţi, căci femeia sa era stearpă. Însă, prin Legea lui Moise îi fusese hărăzită acesteia cinstea femeilor care nasc prunci, şi care n-a fost dată femeilor lipsite de prunci. Într-adevăr, Ioachim şi Ana erau respectaţi şi cinstiţi în fapte şi în cuvânt, căci erau cunoscuţi ca fiind din neamul lui Iuda şi David, şi ca urmaşi ai împăraţilor lui Israel. După care, la sfârşit, casele lui Iuda şi Levi s-au unit, cu alte cuvinte spiţa împărătească şi cea preoţească s-au amestecat. Căci aşa stă scris despre Ioachim şi Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare. Şi măcar că după rudenia cea mai apropiată, el se numea din casa şi seminţia lui David, ei se vor face şi una şi cealaltă, una prin firea care este a lui David, cealaltă prin Legea ai cărei leviţi erau. Astfel şi fericita Ana era o ramură aleasă a aceleiaşi case, şi acest lucru prevestea că împăratul care urma să se nască din pruncul lor avea să fie Preot în cel mai înalt înţeles al cuvântului, fiind Dumnezeu şi om.

Dar lipsa copiilor întrista tare pe respectaţii şi cinstiții părinţi ai Fecioarei din pricina Legii lui Moise şi a flecărelilor din partea oamenilor lipsiţi de minte, pe când ei voiau să se nască din ei ceva nu numai pentru a şterge ocara lor, dar şi cea a lumii întregi, pentru a o duce la o slavă mai înaltă. Atunci, fericita Ana, asemenea întâiei Ane, maica lui Samuel, a plecat la Templu şi s-a rugat Ziditorului a toate să-i dea rodul naşterii pentru ca la rândul său ea să-i închine în schimb darul primit de la El. De asemenea, vrednicul Ioachim n-a rămas mai prejos, şi cerea lui Dumnezeu să fie izbăvit de lipsa pruncilor.

(Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul, Viaţa Maicii Domnului, tradusă de diacon Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998, p. 8)