Era 16 aprilie 1970. Sfântul Cuvios Amfilohie își dorea foarte mult să săvârșească Sfintele Paști în mănăstirea pe care a întemeiat-o în Insula Patmos alături de fiicele și fiii săi duhovnicești, însă Maica Domnului i s-a arătat și i-a spus: „Nu mai este nimic de făcut. Hotărârea a fost luată. Vei sărbători Paștile cu noi în Rai!”. Astfel a părăsit această lume. A plecat să prăznuiască Sfintele Paști la Altarul cel Ceresc alături de duhovnicul său, Despota, Stăpânul, așa cum îl numea pe Sfântul Ierarh Nectarie de Eghina, făcătorul de minuni.

În acea zi, ucenicul său, Părintele Pavel Niketaras, care urma să săvârșească Liturghia Darurilor mai înainte sfințite în Peștera Apocalipsei, a mers la Icoana Sfântului Ioan Evanghelistul, a bătut trei metanii mari și l-a rugat să-i arate un semn că este cu adevărat un sfânt. Apoi într-o fracțiune de secundă a avut loc un cutremur și s-a repetat și al doilea. Astfel, și-a dat seama că este un mare sfânt al Bisericii. Biserica are nevoie de sfinți ca Sfântul Cuvios Amfilohie Makris.