Cine iubește cu adevărat este fidel și credincios celuilalt

„Iată femeia ta!”, „Acesta este bărbatul tău!” Auzim asta în Taina Cununiei: „bărbatul tău” și „femeia ta”. E aici un fel de a fi al celuilalt, care nu este posesie, ci apartenență liberă. Sunt a ta, pentru că liber mă dăruiesc unei persoane libere. Pentru că mă dăruiesc ție, sunt a ta, și pentru că te dăruiești mie, ești al meu. Nu e posesie, ci dăruire. Nu ești obiect, ci dar viu și liber! Așadar, legământul pe care-l fac, în fața lui Dumnezeu și cu puterea Lui, este un legământ al credincioșiei.

Femeia este darul lui Dumnezeu făcut bărbatului. Bărbatul este oferta pe care o face Dumnezeu femeii ca să nu fie singură și să fie împlinită în viața ei. Pentru aceasta zice: „Iată femeia ta!”, nu zice „una dintre femeile tale”.

„Iată femeia ta!”, „Acesta este bărbatul tău!” Auzim asta în Taina Cununiei: „bărbatul tău” și „femeia ta”. E aici un fel de a fi al celuilalt, care nu este posesie, ci apartenență liberă. Sunt a ta, pentru că liber mă dăruiesc unei persoane libere. Pentru că mă dăruiesc ție, sunt a ta, și pentru că te dăruiești mie, ești al meu. Nu e posesie, ci dăruire. Nu ești obiect, ci dar viu și liber! Așadar, legământul pe care-l fac, în fața lui Dumnezeu și cu puterea Lui, este un legământ al credincioșiei. Acest legământ are o parte nevăzută – harul, puterea lui Dumnezeu și una văzută – inelele, cununiile… Da, cununiile, acele adevărate coroane împărătești pe care ni le pune părintele pe cap, la amândoi odată, făcându-ne împărați… Da, împărați peste impulsurile firii noastre căzute. Ea, firea nu știe că nu toate sunt ale mele și nu toți sunt ai mei! Ea nu știe că una singură este aleasa mea, unul singur este alesul meu! Ești a mea pentru că te-am ales, sunt al tău pentru că m-ai ales! În alegere stă unicitatea noastră! Și te aleg eu – ca persoană. Nu firea mea te alege. Firea nu știe. Firea consideră bărbat și pe frate, și pe tată, nu știe, nu cunoaște. Persoana este cea care cunoaște, persoana este cea care aude și ascultă ce spune Dumnezeu și face din cuvântul Lui, în adânc, în ascunsul ei, alegerea liberă de a împlini porunca dătătoare de viață. Persoana zice: asta nu e bine!

A fi credincios înseamnă a-I fi credincios lui Dumnezeu, poruncii Lui, voii Lui. Înseamnă să-ți fii credincios ție ca om, pentru că nu ești om decât în Dumnezeu. Eu, ca om, am fost făcut de Dumnezeu să fiu bărbatul unei singure femei. Eu, ca femeie, am fost făcută de Dumnezeu să fiu femeia unui singur bărbat. Dacă acesta moare, pot să fiu și a altui bărbat. Sigur că sunt liberă să aparțin multora, sunt liber să am multe femei. Dumnezeu nu mă oprește. Dar, vocația, chemarea mea, este aceasta. N-o împlinesc, sunt necredincios. Mie întâi, lui Dumnezeu și apoi femeii sau bărbatului meu. Și necredincioșia este păcat.

A fi credincios, a fi fidel nu înseamnă neapărat să nu îți placă altcineva sau să nu dorești pe altcineva. Impulsurile există, trupul, până se îndumnezeiește, lucrează împotriva duhului. Dorințele pot exista. Dar eu sunt conștient că am putere să nu mă las mânat de aceste impulsuri și de aceste dorințe, pentru că eu iubesc și sunt credincios. Iubesc un bărbat sau iubesc o femeie. De obicei, la femeie nici nu apar impulsuri și dorințe când iubește. Lucrul acesta se întâmplă numai la bărbat. El poate să aibă dorințe și impulsuri față de mai multe femei. O femeie, când iubește cu adevărat, nici nu vede alt bărbat. Ea îi vede pe toți în mod curat, îi vede pe toți ca pe frați. Dar când nu iubește… sigur că privirea ei este alta.

(Fragment dintr-un interviu realizat de Ramona Bădescu cu Maica Siluana Vlad în 2010. Interviul complet poate fi citit aici.)

De la același autor

Ultimele din categorie