Rugăciunea e un leac, și de nu vom ști când și cum să-l luăm, nu vom culege nicio roadă. Un bărbat care merge singuratic pe un drum, poate alcătui stăruitoare rugăciuni. Altul, stând în prăvălia lui, cosând piei, poate să-și înalțe sufletul la Domnul. Un slujitor, făcând cumpărături, suind și coborând, lucrând la bucătărie, când nu-i este cu putință să meargă la biserică, se poate ruga cu băgare de seamă, cu pietate. Dumnezeu nu vede nicăieri opreliști. El nu cere decât un singur lucru: clocotul duhului și curăția inimii.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p. 63)