Printre obiectele de cult care sunt păstrate pe Sfânta Masă se găsește și un clopoțel care este folosit în unele momente liturgice, cum este Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, pentru a atrage atenția credincioșilor, ca să îngenuncheze și să fie mai râvnitori în rugăciune.

Mai este folosit și în alte împrejurări, ca de exemplu: după terminarea predicii sau citirea Cazaniei, anunțând pe credincioși să se apropie „cu frică de Dumnezeu și cu credință” de Sfântul Altar, spre a se împărtăși.

Clopoțelul s-a folosit în biserică încă din cele mai vechi timpuri, mai ales în vremea persecuțiilor sau năvălirii barbarilor. Era un mijloc de anunțare a creștinilor, fie pentru a închide ușile, fie pentru a părăsi locașul de închinare.

(Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Arhim. Prof. Ghenadie Nițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, Liturgica teoretică – manual pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 115)