Coliba „Sfânta Cruce” – Schitul Sfânta Ana, Athos

Locuri de pelerinaj

Coliba „Sfânta Cruce” – Schitul Sfânta Ana, Athos

    • Coliba „Sfânta Cruce” – Schitul Sfânta Ana, Athos
      Coliba „Sfânta Cruce” – vedere de pe cărarea ce duce către Sfânta Ana Mică / Foto: Pr. Silviu Cluci

      Coliba „Sfânta Cruce” – vedere de pe cărarea ce duce către Sfânta Ana Mică / Foto: Pr. Silviu Cluci

    • Coliba „Sfânta Cruce” – Schitul Sfânta Ana, Athos
      Coliba „Sfânta Cruce” – vedere de pe mare / Foto: Pr. Silviu Cluci

      Coliba „Sfânta Cruce” – vedere de pe mare / Foto: Pr. Silviu Cluci

Coliba Sfintei Cruci ține de Schitul Sfânta Ana și este situată într-o zonă stâncoasă și abruptă a Muntelui Athos. Conform mărturiilor documentare, aceasta a fost construită în secolul al XVII-lea.

În 1652, coliba a fost refăcută de diaconul Dionisie Kotis, lucru confirmat și de icoana relicvară a Sfântului Dionisie Areopagitul, așezată pe altarul istoric al paraclisului „Sfânta Cruce”. Acesta a fost un moment istoric important care dovedește că așezământul – de la renovarea sa, din 1652 și până în zilele noastre – se bucură de viețuire monahală continuă. De-a lungul istoriei lungi a Muntelui Athos, se pare că este singurul caz în care o colibă sau o chilie să ajungă la 361 de ani de viețuire neîncetată.

Diaconul Dionisie a fost urmat de monahul Teofan Călugărul (1730) din insula Kefalonia din Marea Ionică.

Punctul de legătură al acestei lungi tradiții a fost părintele Sava, care a rămas singur în timpul revoluției grecești de la 1821 împotriva asupririi otomane, rugându-se Sfintei Cruci și împărtășind revoluționarii cu Sfintele Taine. Toți ceilalți părinți din obște au luat parte ca voluntari la lupta de eliberare împotriva stăpânirii otomane.

Anul 1840 reprezintă un reper pentru continuitatea istorică a colibei, atunci când patru frați de sânge: Anania, Ioanichie, Evghenie și Chiril din Almyros, Regiunea Magnesia, Tesalia, s-au alăturat obștii ca viețuitori.

Părintele Anania s-a îndeletnicit cu iconografia, iar Ioanichie s-a dedicat celor duhovnicești. Anania a deprins repede iconografia, într-o perioadă de influență a așa-numitei școli rusești de pictură a icoanelor, învățându-i pe frații săi această abordare artistică. Toate materialele de pictură și le procurau de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon.

Datorită relațiilor strânse cu Mănăstirea Rusikon, părintele Anania a învățat limba rusă împreună cu fratele său, Evghenie. Mai mult, prin această legătură strânsă cu Mănăstirea Sfântul Pantelimon, coliba „Sfânta Cruce” a primit în dar mai multe odoare sfinte. Așezământul a fost vizitat în mod regulat de oficiali și călugări ruși de rang înalt, ca urmare a legăturii frățești.

Clădirea colibei a rămas intactă până în anii 1960 dar, de atunci, a fost foarte afectată de utilizarea materialelor moderne, ceea ce a dus la modificarea formei colibei și la deteriorări.

Astăzi, Coliba Sfintei Cruci trece printr-un amplu și necesar proces de restaurare, care va reda frumusețea de altădată a așezământului.

Date de contact:

Telefon: +30 23778 23 335

E-mail: timios_stauros.agias_annis@yahoo.gr

Website: http://www.timiosstavros.org

(Foto) Schitul „Sfânta Ana” – Athos