Cum pot să-i iert pe cei care m-au vorbit de rău?
Doamne ajută! Părinte, nu pot ierta pe cei care m-au vorbit de rău. Pur și simplu nu pot. Orice aș face, nu îmi pot lua gândul că din cauza lor eu sufăr. Am pierdut definitiv o persoană dragă din cauza unora care nu au grijă de viața lor și se implică în a mea. Ce trebuie să fac în acest caz? Oricât mă rog, oricâte aș face, acea persoană nu se mai întoarce la mine.
Doamne ajută Ana!
Te aşteptăm la biserica Talpalari. Maiciile Siluana, Rafaela ne-au recomandat pentru iertare să parcurgem Seminar Duhovnicesc "Să ne vindecăm iertând".
Pentru informaţii, rog accesează acest link. http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand .
Maica Domnului să îţi ajute. Amin.
A spune ca-i ierti pe cei care ti-au gresit, numai ca sa primesti si tu, la randul tau, iertare nu inseamna nimic. Supararea din inima nu trece prea usor, nu trece doar pentru ca ai spus ca ai iertat. Personal spun ca am iertat pe cineva atunci cand am uitat cu ce m-a suparat. Daca nu pot uita toata umilinta, suferinta si durerea pe care le-am simtit, asta nu inseamna ca l-am iertat pe cel care mi le-a pricinuit, asta nu inseamna ca pot sa-l iert. Daca de fiecare data cand imi amintesc raul facut sufar din nou, atunci aceasta suferinta se intoarce impotriva celui care a pricinuit-o. Nu eu sunt cea care nu poate ierta, ci sufletul obidit isi arata, prin suparare, vrajmasul, distrugatorul. Iar sufletul nu poate fi obligat sa ierte. El este de natura divina. Eu cred ca trebuie sa ne asumam neiertarea altora, daca ne pretuim sufletul, daca noi credem ca trebuie protejat.
Sunt de acord cu dumneavoastră până la un punct. E adevărat că sufletul nu poate fi „obligat” să ierte, dar cu siguranță poate fi „antrenat”. În plus, mai presus de toate este Dumnezeu, și ceea nu putem face noi înșine, prin forțele noastre reduse, trebuie să îi lăsăm Lui să plinească prin harul Său.
Înseamnă totuși ceva și „a spune că-i ierți pe cei care ți-au greșit numai ca să primești iertarea și tu, la rândul tău”. Înseamnă a face primul pas care să te ajute în a învăța adevărata iertare. „Nimic” este doar a nu ierta deloc, sub nici o formă!
Vă rog să fiți atentă la exprimarea conform căreia sufletul este de „natură divină”. Sufletul vine de la Dumnezeu, dar nu este parte a naturii sau firii divine.
Suntem cu toții pe cale, iar Singurul care ne poate învăța iertarea și ne poate ierta lipsa ei este Bunul Dumnezeu.
Vă mulțumesc!
Dumnezeu să vă ajute!
Pr. Andrei
Poți adresa oricând o întrebare în cadrul rubricii „Întreabă preotul” transmise LIVE pe doxologia.ro și pe conturile noastre de Facebook și YouTube.De aceea, te îndemnăm să te abonezi la canalul de YouTube și să ne urmărești pe Facebook, pentru a primi în timp util notificările și a afla când intrăm în direct cu unul dintre preoții care vor răspunde la întrebări.
Nu uita, însă, că unele întrebări își găsesc cel mai bun răspuns la părintele duhovnic sau la preotul din parohia ta!
Pentru că timpul transmisiunilor în direct este limitat, ne rezervăm dreptul de a selecta, modera și edita întrebările și comentariile adresate.
O parte dintre răspunsuri se vor regăsi în format text și/ sau video în cadrul acestei secțiuni.
Îți mulțumim pentru înțelegere!
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro
Doamne ajută!
Despre iertare și nevoia de a ierta se pot spune multe. Dacă nu poți ierta, atunci roagă-L pe Dumnezeu să te învețe iertarea. Personal, mi se pare imposibil să ai parte de liniște, de pace sufletească, atâta vreme cât urăști pe cineva sau nu-i poți ierta pe cei care ți-au greșit. Poate nu ar fi rău să faci o analiză profundă asupra efectelor acestei stări de fapt. E important să te spovedești și să te rogi pentru cei pe care, acum, nu îi poți ierta. Rugăciunea te reașază sufletește.
Poate știi pilda aceea cu bătrânul călugăr și fratele care nu putea ierta. Dacă o știi, atunci ți-o reamintesc, iar dacă nu o știi, ia aminte la ea. Citim în Pateric că un călugăr tânăr s-a dus la un sihastru bătrân și i-a spus că are vrajbă asupra cuiva și nu-l poate ierta nicidecum. Zadarnic l-a îndemnat bătrânul la iertare, că ucenicul nu voia sa-l ierte. Atunci duhovnicul a zis ucenicului: „Să spunem împreună Tatăl nostru, fiule!”. Pe când ucenicul zicea: „Și ne iartă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, bătrânul îi spuse: „Nu așa, fiule! Ci să zicem: ,,Și nu ne ierta nouă greșelile noastre, precum nici noi nu iertăm greșiților noștri!”. Auzind aceasta, ucenicul a căzut în genunchi și a zis: „Iartă-mă, părinte, că am greșit! Din clipa aceasta am iertat pe fratele meu!”.
Ia aminte, așadar, și vezi dacă merită să pierzi timp prețios cu sufletul plin de neiertare. Cheam-o în rugăciuni pe Maica Domnului!
Pr. Andrei