Ce să fac pentru a-mi găsi un rost în viață?
Am o stare de anxietate,depresie si neliniste continua. Acest lucru s- a intamplat dupa ce m-am mutat in Bucuresti anul trecut, din orasul studentiei pentru a face masterul dar si in speranta ca imi voi gasi un loc de munca bun. Intre timp am devenit foarte stresata din cauza examenelor la master, loc de munca nu am. Am inceput o noua facultate, crezand ca aceasta mi se potriveste mai bine. Acum ma confrunt cu lipsa neincrederii in mine, mi-am pierdut curajul ca pot reusi in viata, asta datorita si faptului ca nu mi - am gasit persoana potrivita pentru casatorie. Mentionez ca acum cativa ani am trecut printr-un episod urat, despartindu-ma de baiatul cu care credeam ca imi voi intemeia o familie. Sunt debusolata, cand ajung in Bucuresti am stari de plans continuu,desi tin legatura cu preotul duhovnic, iar familia imi este alaturi uneori nu gasesc cale de iesire, pierzandu-mi toata linistea sufletului si nadejdea ca voi izbuti. Nu stiu incotro sa o apuc.
Citeste Paraclisul Maicii pentru liniste sufleteasca si calmare mai poti incerca ceaiuri de sunatoaresi sfatul preotului de pe acest site. impartasire mai deasa, mers mai des la biserica si in special la Sf Maslu este foarte bine.
Viata seamana mai degraba cu o poteca sinuoasa ce strabate muntii, decat cu un drum lin si cu un orizont clar. De aceea, ramane mereu „un rest de neprevazut” (Langle), oricat ne-am stradui sa pastram controlul asupra situatiilor existentiale; viata ne ia mereu prin surprindere. Atunci cand nu mai simtim suport, apare in noi nelinistea. Cand nu ne mai place viata, devenim tristi, deprimati. Cand nutrim sentimentul ca nu avem voie sa fim sau nu stim cine suntem, cum suntem, care ne sunt abilitatile si defectele, ne simtim goi interior, lipsiti de continut, forme fara fond, masti expresive ascunzand ranile firii. Si cand nu avem nici suport, nu ne mai place nici viata, nu avem o imagine „cumpatata” (Romani 12, 3) despre noi insine, nu ne ramane decat sa ne intrebam: „ce rost/sens mai are?” Toate aceste lucruri pe care le-ati descris se cunosc in psihoterapie foarte bine. Tin de o tesatura launtrica ce este de veacuri studiata. Cum spunea parintele, cu totii trecem pe aici. Numai ca, uneori, unii dintre noi se ratacesc. Si au nevoie de cineva care cunoaste drumul si nu ii e teama sa le fie calauza. Din punctul meu de vedere, problemele dvs necesita o abordare specializata, nu doar duhovniceasca, ci si psihoterapica, poate chiar medicala. Cand duhovnicul lucreaza in echipa terapeutica cu psihoterapeutul si cu psihiatrul, rezultatele sunt semnificativ imbunatatite.
Si sunt intr-o situatie oarecum similară.Dar nu vreau sa cedez in fața celui viclean,îmi pun toată speranța in DUMNEZEU si incerc sa citesc si să mă rog mai mult.
si io am trecut prin asa ceva, si stiu cum e, nu doresc nimanui. locuiesc in strainatate, duhovnicul e in tara, mergeam des acasa, si de 4 ori pe an, sau de doua ori, cum imi permiteam financiar, pana intr-o zi cand am zis ca nu mai pot si atunci cu lucrimi am cerut ajutorul maicii domnului spunandu-i ca nu mai pot si sa-mi dea un semn daca e alaturi de mine( asta afost seara, dupa ce mißam facut canonul), incepand cu a doua zi am fost alt om, de atunci sunt mai puternica, gandesc pozitiv, iau oamenii fix asa cum sunt, un job mi-am gasit cu ajutorul sf fanurie, etc. curaj si cere ajutor maicii domnului, o sa fie bine! doamne ajuta
Elena!! Deznadajduirea e mare pacat e de la diavol! Sa aculti Paraclisul Maicii Domnului, si seara inainte de culcare aprinde candela sau o lumanare si stai in genunchi in fata icoanei fa- ti semnul cruci si nu spune nimic doar priveste icoana, pentru ca atunci cand esti tulburat intai trebuie sa te linistesti! Domnul o sa te ajute trebuie doar sa Ii cei ajutorul! Curaj indrazneste suflete ca mare fericire o sa ai la El!
draga ..asculta aici ...nu numai tu esti intr o astfel de situatie ...o tara intreaga este in situatia ta ...o europa ..o america ...intelegi ...e greu ..si nu e greu numai pt tine ...pentru toti e greu ...pentru mine e si mai grea povara vietii ...care pana la urma e asa de frumoasa ...vai Doamne ...ce sa I faci ...asta I viata ...toti pana la urma traim intr o suferinta din asta amara ...nu esti singura ...noi suntem ca tine si tu ca noi ...si toti impreuna la un loc suntem la fel ....sa nu crezi ca lumea de pe strada pe care o vezi tu e fericita ...ti se pare ..doar ti se pare ...ooo..de ar fi cu totii fericiti ....dar stii ce fac ei in comparatie cu tine si cu mine puturosul ? ..se lupta in fiecare secunda pentru gramu ala de fericire pe care il vedem noi pe strada ...amaratul ala de gram ...intelegi ...dar lupta ....si lupta si iar lupta ...si cand se satura iar se apuca de lupta si lupta si iar lupta ....si asta pana cand ...pana atunci cand iti castigi un loc printre fericiti ...sa zicem ..stii ..asa numitii fericiti ...da..dar va bine ..se creeaza un stabiliment ...o linie ..un tel ...o cale , daca vrei ...Dumnezeu te lasa acum sa vada daca vrei sa lupti. ei ..si cand vede ca nu mai poti atunci se iveste minunea ...atunci intervine El ...si cine e mai mare si mai tare decat El ? nimeni ..ei ..nimeni nu va putea sta in calea fericiri tale atunci ...nimeni ...Dumnezeu este cu tine! sa ti fie de bine si te astept sa te vad cu, cununa fericirii ...vezi nu ma fa de ras ...:)
Rabdare, Rabdare, Rabdare.....aici vrea Dumnezeu sa fii in acest moment, gandeste-te ca altii au stat zeci de ani in inchisori pentru crime pe care nu le-au comis, dar au inteles ca acolo a ingaduit Dumnezeu sa fie ei in acel moment. Impaca-te cu cu starea actuala, si roaga-te, dar roaga-te sa nu fie dupa voia ta ci dupa voia Lui.
31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.
Lasa-te in mana Domnului si vei fi bine!
Buna, Elena, nu este mereu usor sa gasesti serviciu in orasele mari. Asa ar trebui, dar, daca asta nu se intampla, poate ca e bine sa schimbi orasul mare cu unul mai mic. E posibil ca aproape de familie sa redobandesti forte noi si sa iti recapeti linistea. Senzatia de rau cand te apropii de Bucuresti este pentru mine un semn ca e momentul sa schimbi cu altceva. Ai incercat sa trimiti CV-ul in alte orase mai mici sau char in orasul natal? Sau ai putut sa fii voluntara intr-un domeniu care iti place pe langa studentie? De multe ori este un bun punct de plecare. Daca sunt multumiti de tine, iti pot propune un post permanent. Relatia potrivita vine dupa ce suntem impacati cu noi si cand avem o liniste si o mare incredere ca Dumnezeu ne daruieste ce avem nevoie in fiecare moment. Inima sus, Doamne ajuta!
Poți adresa oricând o întrebare în cadrul rubricii „Întreabă preotul” transmise LIVE pe doxologia.ro și pe conturile noastre de Facebook și YouTube.De aceea, te îndemnăm să te abonezi la canalul de YouTube și să ne urmărești pe Facebook, pentru a primi în timp util notificările și a afla când intrăm în direct cu unul dintre preoții care vor răspunde la întrebări.
Nu uita, însă, că unele întrebări își găsesc cel mai bun răspuns la părintele duhovnic sau la preotul din parohia ta!
Pentru că timpul transmisiunilor în direct este limitat, ne rezervăm dreptul de a selecta, modera și edita întrebările și comentariile adresate.
O parte dintre răspunsuri se vor regăsi în format text și/ sau video în cadrul acestei secțiuni.
Îți mulțumim pentru înțelegere!
De ce omul aflat în suferință se apropie mai mult de Dumnezeu?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro
Soră Elena, să ne rugăm mai stăruitor Domnului să-ți lumineze calea, ca să poți lua hotărâri înțelepte în momente de răscruce. Cu toții cred că am avut astfel de clipe în viață când ne aflam la răspântii de drumuri. Căutarea este trăsătura dominantă a tinerilor. Un tânăr care nu caută, care nu dorește să-și deschidă noi orizonturi, acela nu trăiește o tinerețe autentică.
Important este ca în această zbatere după sens și rost în viață să nu uităm esențialul: relația noastră cu Dumnezeu.
Te sfătuiesc să ții o legătură strânsă cu duhovnicul și să te împărtășești mai des, ca să prinzi curaj și putere.
Cu bune nădejdi,
pr. Mihail