Părinții se întreabă cum să-i ajute pe copii să asimileze tot ce învață la școală și cum să se folosească cât mai mult în viață de educația academică pe care au primit-o. Într-adevăr, cine a fost crescut în duhul smereniei creștine poate dobândi cunoștințe fără a se mândri cu asta, folosind cele învățate în slujba altora. Părinții trebuie să le asigure copiilor timp și un loc liniștit pentru pregătirea lecțiilor. Să-și arate interesul pentru programul lor și să-i încurajeze să prindă gustul școlii. E un motiv în plus pentru a evita tensiunile în familie: copilul care are prea multe griji nu poate învăța cu folos, dar cel care se simte ocrotit și fericit va spori cu mult mai mult în toate.

Copiii au capacități diferite de asimilare a informațiilor și a diferitelor deprinderi. Câteodată, un copil cu rezultate slabe la învățătură poate crește cu timpul devenind mai profund din punct de vedere intelectual și mai capabil decât alții, care par să asimileze mai repede materia la nivelul cerut de sistemul școlar.

Una dintre problemele sistemului de educaţie actual este aceea că-i învaţă pe copii să concureze unii cu alţii la învăţătură. Notele obţinute în urma lucrărilor de control sunt considerate ca mai puţin importante decât poziţia de care se bucură copilul în raport cu ceilalţi elevi din clasă şi acest lucru cultivă mândria. Adulţii trebuie să se arate mulţumiţi de nota obţinută şi să-l laude pe copil pentru osteneala depusă, iar nu pentru că i-a întrecut pe ceilalţi copii, obţinând note mai mari ca ei. Un copil care, în ciuda eforturilor sale, nu reuşeşte să aibă rezultate bune la învăţătură, nu trebuie făcut să se simtă că nu valorează nimic. Capacitatea intelectuală nu este până la urmă decât unul din darurile naturale date de Dumnezeu. În general, societatea noastră îi încurajează pe cei care au calităţi intelectuale să se mândrească cu asta şi să-i considere pe ceilalţi drept inferiori.

(Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, pp. 50-52)