Interviu cu Înaltpreasfinţitul Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie

 

Data:14 octombrie 2011

Interviu realizat de Pr. Gică Păduraru - Radio Trinitas

Traducere: Pr. Petru Sidoreac şi Tatiana Petrache

00:03 IPS Hierotheos Vlachos - Mitropolia mea, Mitropolia de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie este o Mitropolie mică. Oraşul Nafpaktos se află la mică distanţă de Patra, oraşul în care se păstrează capul Sfântului Apostol Andrei. Este o Mitropolie foarte veche şi aş putea să vă spun că Mitropolitul de Nafpaktos a participat şi la al treilea şi la al patrulea Sinod Ecumenic. În trecut era foarte mare, începea de la Nafpaktos şi ajungea până la actuala Albanie. Până în secolul al X-lea inclusiv avea şi zece episcopii în interiorul ei, dar în momentul de faţă se mărgineşte doar la regiunea Nafpaktos.

01:22 - Mănăstirea unde sunt păstrate moaştele Sfântului Policarp se numeşte "Mănăstirea Maicii Domnului Ambelakiotisa". A fost înfiinţată imediat după căderea Constantinopolului, atunci când regiunea a fost ocupată, de asemenea, de turci, în 1453. Localnicii vedeau adeseori o lumină care ieşea dintr-un copac, au mers acolo şi au găsit o icoană. Au construit acolo o mănăstire în cinstea Maicii Domnului şi ulterior au adus acolo şi moaştele Sfântului Policarp. În ceea ce priveşte icoana şi moaştele Sfântului Policarp, mănăstirea este cunoscută nu numai în regiunea restrănsă a Nafpaktos-ului, ci într-o regiune mai largă a Greciei continentale şi foarte multă lume vine ca să se închine acolo. S-au făcut şi se fac în continuare foarte multe minuni la icoana Maicii Domnului şi în faţa moaştelor Sfântului Policarp, de aceea lumea iubeşte foarte mult această mănăstire. În perioada ocupaţiei turcilor a fost un centru de sprijin atât din punct de vedere bisericesc, cât şi naţional.

03:33 Reporter - Înaltpreasfinţia Voastră, în spaţiul ortodox românesc sunteţi cunoscut în special prin scrierile pe care le-aţi dedicat unui concept, nu neapărat nou, dar să-l numim psihoterapia ortodoxă. Dacă vreţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre ceea ce înseamnă psihoterapia ortodoxă.

04:25 IPS Hierotheos Vlachos - Ce să vă spun, cred că este prima carte care s-a tradus în limba română. De aceea sunt cunoscut în special pentru aceasta. Această carte "Psihoterapia Ortodoxă" şi "O noapte în pustia Muntelui Athos" sunt cele mai cunoscute cărţi ale mele din spaţiul românesc.

04:50 - Ceea ce noi numim psihoterapie ortodoxă este tradiţia isihastă, este tradiţia neptică, este tradiţia pe care o găsim în viaţa Părinţilor Bisericii. Aşa cum, spre exemplu, a înfăţişat-o Sfântul Paisie Velicicovski. Este tradiţia isihastă prin care omul se vindecă, îşi vindecă sufletul de patimi. Desigur, Hristos este Cel Care îl tămăduieşte pe om, Biserica este spitalul duhovnicesc în care are loc această vindecare, preoţii sunt doctorii duhovniceşti, care tămăduiesc prin Sfintele Taine şi prin viaţă de nevoinţă. Nu am adus ceva nou, ci pur şi simplu am înfăţişat această idee, isihasmul şi cum îl putem trăi noi în zilele noastre. Sfânta Scriptură şi textele liturgice vorbesc permanent de faptul că Hristos este tămăduitorul şi vindecătorul sufletelor noastre. În întreaga teologie a Bisericii, rostul Lui este să-l vindece pe om de gândurile care îl chinuie, de dorinţe, de patimi. Canoanele Bisericii nu sunt o listă de pedepse, ci sunt medicamente prin care omul se vindecă.

07:14 - Spre exemplu, ultimul canon al Sinodului al V-lea - al VI-lea Ecumenic prezintă această lucrare vindecătoare a Bisericii. Prin urmare nu am prezentat ceva nou, ci pur şi simplu am arătat care este adevăratul scop, adevărata lucrare a Bisericii. Occidentul a uitat această tradiţie isihastă, neptică şi tocmai de aceea a ajuns să născocească psihoterapia, psihologia umanistă, adică, vreau să spun că în Occident creştinismul a ajuns, pe de o parte la raţionalism, la scolasticism, iar pe de altă parte în viaţa practică (a ajuns) la moralism şi a lăsat neatins tot spaţiul lăuntric al inimii. Freud şi ceilalţi au încercat să acopere acest gol. La noi, în Biserica Ortodoxă, nu există acest gol. Noi avem "Filocalia", avem întreaga tradiţie isihastă. De aceea şi părintele Ioannis Romandis spunea foarte răspicat: "Dacă Hristos s-ar fi arătat lumii în secolul al XX-lea, nu L-am fi înţeles nici din punct de vedere religios, nici filosofic".

09:42 - Lucrarea Lui nu am fi înteles-o nici filosofic, nici religios, nici social, ci am fi înţeles-o ca pe o lucrare psihoterapeutică, psihiatrică şi mai ales că Biserica este un spital care îi vindecă pe oameni. Acesta este răspunsul: Biserica trebuie văzută ca şi instituţie şi ca spital duhovnicesc şi nu ca pe o organizaţie religioasă şi socială. Biserica înţeleasă ca spital duhovnicesc este răspunsul la toate aceste probleme şi angoase ale omului modern. Există o diferenţă între religie şi Biserică. Spre exemplu, Biserica încearcă să fie conformă cu sentimentele omului şi transferă, îndrumă, orientează speranţa spre cealaltă viaţă. Biserica ortodoxă are două elemente care sunt foarte importante pentru epoca noastră. Mai întâi este dimensiunea familiei, Biserica este o familie foarte mare. Avem părintele, care este, spre exemplu, episcopul, preotii şi apoi îi avem pe creştini, care sunt fraţii noştri duhovniceşti.

11:42 - Parohia este o comunitate şi are o viaţă de familie. Avem masă comună şi mâncăm (împreună), rugăciune comună şi închinare comună, trăim viaţa de obşte în fapt. Şi al doilea element este: spital care vindecă. Aceste două dimensiuni, cea de familie şi cea de spital care vindecă aduc răspunsuri la problemele lumii de azi. Spre exemplu, omul comtemporan are problema singurătăţii, se vede izolat, se vede neînţeles, neiubit de către ceilalţi, iar pe de altă parte se întreabă: ce să facă cu problemele lui existenţiale? Când vorbim despre problemele existenţiale, acestea sunt marile întrebări ale omului: De ce trăiesc? Ce este moartea? Ce este viaţa? Care este sensul vieţii mele? Consider că atunci când o comunitate, o parohie, sau o mănăstire sunt foarte bine rânduite şi trăiesc aceste două dimensiuni, răspund la problemele omului de azi şi în acest fel se rezolvă în Biserică şi problemele economice şi sociale, pentru că într-o familie omul îl ajută pe celălalt.

14:01 Reporter - Înaltpreasfinţia Voastră, pentru că sunteţi musafir şi pelerin, în acelaşi timp la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, Vă rugăm să ne acordaţi un cuvânt de binecuvântare pentru pelerinii care sosesc şi au sosit să se închine moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sfântului Policarp.

14:38 IPS Hierotheos Vlachos - Sunt entuziasmat să văd atâţi creştini care aşteaptă cu orele să se închine la moaştele Sfinţilor. Acest lucru arată credinţa, în Biserică şi în Sfintele Moaşte, a acestor oamenilor. Pentru că Sfinţii sunt într-adevăt organe şi mădulare vii ale Bisericii noastre şi ne arată ce este Biserica şi care este lucrarea pe care trebuie să o înfăptuiască ea. Este cunoscut faptul că odată a fost descoperit un fragment de Sfinte Moaşte, în catacombe, într-un mic vas de lut şi pe vasul respectiv erau incizate următoarele cuvinte: "mădularele lui Hristos, membrele lui Hristos". Sfintele Moaşte, atât ale Sfintei Parascheva, cât şi ale Sfântului Policarp, arată faptul că Hristos este viu. Faptul că foarte multe Sfinte Moaşte se păstrează intacte, arată că moartea a fost învinsă. În mod normal, toate celulele corpului uman, după moarte se dizolvă, dispar. Faptul că aceste celule (ale Sfintelor Moaşte) au rămas în continuare intacte, arată că o anumită putere le menţine în această stare.

16:53 - Care este această putere? Este puterea Sfântului Duh. Deci Sfintele Moaşte arată că Dumnezeu există, este viu, Sfinţii sunt mădularele trupului lui Hristos, moartea a fost învinsă. Am văzut moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, ca ale cuiva care doarme, aşteptând Învierea. De asemenea am văzut că la moaştele Sfântului Policarp, în timpul cât am stat la aeroportul din Bucureşti, a venit foarte multă lume să se închine. Atât eu cât şi însoţitorii mei, părintele stareţ, care mă însoţeşte, am sesizat cu toţii că Sfintele Moaşte emană o bună mireasmă şi ne-am dat seama că Sfântul Policarp s-a bucurat de prezenţa sa în România şi a văzut şi el credinţa atâtor credincioşi. De asemenea, în avion, când personalul şi pilotul au aflat de prezenţa moaştelor, au cerut insistent să vină să se închine la acestea şi bineînţeles că a fost o experienţă extraordiară, când mi-au cerut să merg chiar în spaţiul de pilotaj pentru a binecuvânta locul şi aceşti piloţi români mi-au cerut să le binecuvintez, să ating mâinile lor care, iată, conduc avionul. Am văzut această credinţă a românilor şi rog pe Dumnezeu ca această credinţă (a lor) să fie un izvor de reînviere spirituală.

19:38 Reporter - Înaltpreasfinţia Voastră, Vă mulţumim şi binecuvântaţi.

19:38 IPS Hierotheos Vlachos - Să fiţi sănătoşi, să fiţi binecuvântaţi şi Dumnezeu să fie cu dumneavoastră.

(Transcriere şi prelucrare: Diac. Marian Pătraşcu)

De la același autor

Ultimele din categorie