Binecuvantati, parinte! La scoala fetitei mele tocmai s-a desfasurat petrecerea anuala de carnaval (nu Halloween, deci din start un pic altceva, desi puteam sa fac o colectie masiva de vrajitoare si oameni-paianjen numai din clasa copilului meu). Pentru ca nu am stiut care e cea mai buna atitudine (o alta mamica din biserica nu i-a permis fetei ei sa se duca costumata si rezultatul a fost ca toti colegii s-au uitat ciudat la ea si in final profesoara i-a gasit ea insasi un costum...), i-am dat voie sa participe, avand si acordul parintelui meu duhovnic, cu trei conditii: sa nu-si picteze nimic pe fata, sa nu se costumeze in travesti si sa fie un personaj pozitiv. In final a ales sa fie Scufita Rosie si am fost de acord, desi mi-a zis cam mirata-suparata ca toti colegii ei isi fac masti si floricele/fluturasi pe fata si ca sunt foarte frumoase (n-am stiut ce sa-i raspund).... Cand totul s-a terminat am ramas totusi cu o inima stransa si as vrea sa va intreb: stiu ca Biserica interzice participarea la astfel de sarbatori cu caracter evident pagan ca substanta (caruri alegorice, o atmosfera de veselie fie grosolana fie desfranata de-a dreptul etc.). Totusi puteti sa imi explicati un pic, dincolo de atmosfera de petrecere populara vulgara, inerenta multor altor sarbatori, care e problema cu purtatul mastii si imbracarea intr-un costum/personaj? Sau cu pictatul fetei? La urma urmei aceasta e esenta teatrului insusi. Este teatrul incompatibil cu o viata asumat crestina? Imi pun aceste intrebari vazand si stiind cat de important e jocul cu roluri la copii, si cum poate sa inteleaga mult mai bine o situatie daca o in-personeaza intr-un rol...Puteti sa ma ajutati cu cateva ganduri? Cu multumiri, Doamne, ajuta.