Carnaval, măşti, face painting

19 Februarie 2013 Pr. Ioan Valentin Istrati teatru

Binecuvantati, parinte! La scoala fetitei mele tocmai s-a desfasurat petrecerea anuala de carnaval (nu Halloween, deci din start un pic altceva, desi puteam sa fac o colectie masiva de vrajitoare si oameni-paianjen numai din clasa copilului meu). Pentru ca nu am stiut care e cea mai buna atitudine (o alta mamica din biserica nu i-a permis fetei ei sa se duca costumata si rezultatul a fost ca toti colegii s-au uitat ciudat la ea si in final profesoara i-a gasit ea insasi un costum...), i-am dat voie sa participe, avand si acordul parintelui meu duhovnic, cu trei conditii: sa nu-si picteze nimic pe fata, sa nu se costumeze in travesti si sa fie un personaj pozitiv. In final a ales sa fie Scufita Rosie si am fost de acord, desi mi-a zis cam mirata-suparata ca toti colegii ei isi fac masti si floricele/fluturasi pe fata si ca sunt foarte frumoase (n-am stiut ce sa-i raspund).... Cand totul s-a terminat am ramas totusi cu o inima stransa si as vrea sa va intreb: stiu ca Biserica interzice participarea la astfel de sarbatori cu caracter evident pagan ca substanta (caruri alegorice, o atmosfera de veselie fie grosolana fie desfranata de-a dreptul etc.). Totusi puteti sa imi explicati un pic, dincolo de atmosfera de petrecere populara vulgara, inerenta multor altor sarbatori, care e problema cu purtatul mastii si imbracarea intr-un costum/personaj? Sau cu pictatul fetei? La urma urmei aceasta e esenta teatrului insusi. Este teatrul incompatibil cu o viata asumat crestina? Imi pun aceste intrebari vazand si stiind cat de important e jocul cu roluri la copii, si cum poate sa inteleaga mult mai bine o situatie daca o in-personeaza intr-un rol...Puteti sa ma ajutati cu cateva ganduri? Cu multumiri, Doamne, ajuta.

19 Februarie 2013

Teatrul nu este incompatibil cu viaţa creştină autentică, au fost şi Sfinţi Părinţi care au compus piese creştine de teatru. Există canoane ale Bisericii care interzis mersul la teatru, în veacuri în care teatrul însemna goliciune, pornografie, păgânism, erotism etc.
Acum însă, o piesă de teatru decent, o capodoperă de Cehov, Strindberg sau Ionescu, sunt manifestări de cultură autentică, necesară umanităţii. Teatralitatea şi măştile folosite ca recuzită în procesul educaţional nu sunt ofensive atâta timp cât nu promovează violenţa, ocultismul, vrăjitoria, moartea, demonismul.
Aşadar atenţie la mesajul teatrului copiilor. Dacă el conţine travesti-uri cu bătaie lungă, teze subliminale care încurajează homosexualitatea, confuzia genurilor, transsexualitatea şi alte orori şi anomalii ale umanităţii căzute, opriţi jocul. Dacă e o reprezentaţie dramatizată decentă, e bine.
Pictatul pe faţă e inofensiv atât timp cât nu devine pervers, obsesiv sau umplut cu conţinut de mai sus. Tatuajul este un păcat, fiind o schimbare a firii lăsate de Dumnezeu şi o încercare ridicolă de cosmetizare a creaţiei lui Dumnezeu.
pr. Ioan Valentin Istrati

Adaugă comentariul tău

Citește alte articole despre: educație

De la același autor

Ultimele din categorie

Bloc Social Icons