Poezie de la Serile Talpalari - 2010-12-16 15:34:53

14 Decembrie 2010 pr. Constantin Sturzu

Parinte Constantin,va rog frumos sa ne scrieti poezia pe care ati rostit-o in seara aceasta la Sf Biserica!Sarut mana,binecuvantati!

14 Decembrie 2010

Psalm

Dumnezeu era în inima satului meu.
Îl ocărau femeile când mi-L vedeau
pe malul râului în care se scăldau goale.
Și vântul rece le învinețea trupurile ude.
Când voi crește, mi-am spus, Îi voi lua apărarea.

Dumnezeu vorbea în pădurile munților mei.
Dar bărbații ce se întorceau de la vânătoare
n-aveau timp să-L asculte,
ba chiar cu pietre Îl loveau să tacă.
Și sângele vânatului se închega pe hainele lor.
Când voi crește, mi-am spus, Îi voi lua apărarea.

Dumnezeu se plimba pe ulițele satului meu.
Câini turbați Îi sfâșiau cămașa necusută,
înfigându-și colții în piciorul Lui gol.
Și, răi fiind, se mușcau și-ntre ei fără milă.
Când voi crește, mi-am spus, Îi voi lua apărarea.

Ca un copil fără de apărare era Dumnezeul meu.
“Unde Îi sînt părinții, căci nu-I vedem?”, râdea lumea.
“Și ei L-au părăsit, iar tu să-L crești ai dori!”

Și a crescut. E tare Dumnezeul meu acum.
Femei mă ocărăsc, bărbați mă lovesc,
câinii mă mușcă turbați.
Dar El îmi ia apărarea!

(Pr. Constantin Sturzu)

Adaugă comentariul tău

De la același autor

Bloc Social Icons