Binecuvantati, parinte! Va rog sa ma iertati ca va deranjez, dar nu stiu pe cine sa intreb si ma sacaie in ultima vreme o nedumerire, accentuata de curand de un interviu citit pe un site american, apartinand unui ierarh si egumen ortodox din USA. Acesta spune intr-un interviu ca viziunea conform careia Hristos ia asupra Lui pacatele noastre este de origine mai recenta si ca nu e defapt in autenticul duh ortodox. Poate n-am inteles eu cum trebuie ce spune dansul. Am inteles ca incerca sa explice diferenta intre viziunea catolica, a "ispasirii" si cea a "rascumpararii" ,dar dar totusi eu credeam ca ideea "sacrificiului substitionar" e chiar cheia invataturii noastre ortodoxe... Oricum intrebarea mea este aceasta - ce inseamna efectiv "rascumpararea" noastra prin sangele Domnului? Cui i-a fost platita aceasta rascumparare? Diavolului? Dar atunci inseamna ca Dumnezeu, cum sa zic, ii da socoteala dusmanului pentru actiunile Sale? Parca n-are sens. Lui Insusi? Dreptatii Sale? Dar este atunci dreptatea Sa despartita de Sine Insusi? Si cum e posibil ca cineva sa plateasca pentru raul altuia? Pot eu sa iau asupra mea pacatele parintilor mei sau ale cuiva drag, sa zicem? Sa ma iertati, mie se pare foarte important sa inteleg, m-a intrebat cineva de curand ce inseamna defapt Mantuitor, cum adica am fost mantuiti, si sincer nu am stiut sa raspund prea bine, metodologic vorbind. Prin sangele Sau scurs pe cruce am fost rascumparati, asa i-am zis, dar mai departe nu am mai stiut sa explic. Puteti sa ma ajutati un pic? De ce a fost nevoie de o asemenea jertfa? Nu era suficient ca Dumnezeu sa-l ierte pe Adam cand plangea caindu-se la portile inchise ale Raiului? Daca nu aveti timp,imi dau seama ca e o intrebare care necesita un raspuns mai pe larg, puteti va rog sa ma ajutati cu un link, o resursa, o carte...Imi dau seama ca inteleg foarte putine defapt despre taina mantuirii noastre, desi am citit destul de mult. Cu multumiri, Doamne,ajuta! Sebi. PS: Acesta e un citat din interviu: "Along with other Orthodox theologians, Puhalo opposes the popular Roman Catholic and Protestant position known as atonement theology. He rejects atonement theology‘s teaching that Jesus died on the cross to “atone” for the sins of all humanity – “as a sacrifice to pacify an angry God.” This idea of “substitutionary sacrifice,” he says, did not rise into prominence until after AD 1000, long after Orthodox Christian leaders had mapped out their own theology of salvation."