Soră Maria, răspunsul nu este foarte ușor de dat. Starea de care amintești tu este numită de unii călugărie albă. Adică să trăiești în lume, ducând o viață apropiată celei din mănăstire. Călugăria nu presupune doar castitate, ci și ascultare, supunere, rugăciune, participarea la un program riguros de rugăciune, încredințarea rațiunii și voii tale starețului și duhovnicului. Aceste deziderate sunt greu de împlinit în viața laică, dar nu imposibil. Depinde foarte mult de voința persoanei în cauză și de iscusința duhovnicului de a-l călăuzi pe drumul cel drept.

Asta nu înseamnă că cei căsătoriți nu se pot mântui. Mulţi credincioși consideră sfințenia un deziderat specific lumii monahale, gândind că mântuirea se poate dobândi doar – sau mai ușor – în mănăstire. Cum lesne se înțelege, respectivele opinii sunt greșite, căci chemarea la mântuire, la sfințenie, nu se adresează doar monahilor, clericilor, ci tuturor credincioșilor, deci și căsătoriților.

Nu există o rețetă singulară de a dobândi mântuirea. Privind în Viețile Sfinților, ne uimește diversitatea căilor prin care sfinții s-au făcut „casnicii lui Dumnezeu”, după cum îi numește Pavel, Apostolul. Unii s-au retras în pustie, alții au viețuit în mănăstiri, o seamă și-au asumat jugul căsătoriei.

Cu bune doriri,

Pr. Mihail