Războiul cu timpul şi dialogul cu copiii

Părinte, aş vrea să ne explicaţi cât mai practic, cum să dovedim a ne face prieten timpul, să putem lucra cât mai mult la fapte bune, că dacă nu mi-au ieşit lucrurile mă mâhnesc? Nu mai reuşesc să mă adun să fac necesarul zilnic, darmite ca să am timp de rugăciune, deşi teotetic ştiu că asta e în principal. Rugăciunea de seară o sar cât mai des iar dacă nu mi-am săvârşit canonul nu-l mai fac, când îmi aduc aminte mai zic Rugăciunea lui Iisus. Şi încă o rugăminte, aş vrea să ştiu cum să comunic, (verbal sau nonverbal) cu băieţii mei, au 16 şi 14 ani îşi schimbă mult, de la zi la zi, comportamentul. Uneori nu am răbdare şi nu ştiu nici cu mine cum să procedez. Sărutăm mâna!!

31 Martie 2013

Sfatul meu e al Sfinţilor Părinţi, dacă nu aveţi timp de rugăciune, faceţi-vă. Stăruiţi, aşezaţi-vă în genunchi, notaţi-vă pe mână, pe telefon, puneţi alarma să vă amintească, folosiţi tehnologia pentru a vă aminti de Hristos, respectaţi zilnic un orar de rugăciune, lucrare, sfat, discuţie cu copii, cină împreună etc. Canonul trebuie să fie făcut cu sfinţenie, conştientizând faptul că asta e singura hrană a sufletului, care moare fără rugăciune. Dacă nu aţi făcut canonul într-o seară, faceţi-l a doua zi dublu, cu furia celui neputincipos, însă având libertatea de a moşteni raiul prin încăpăţânare, dacă voieşte. În discuţia cu copiii mari, trebuie să găsiţi un limbaj comun, trebuie să împărtăţiţi un hobby comun cu ei, mergeţi cu ei în excursii, la plimbări, aveţi lecturi sau preocupări comune. Veţi fi părinte bun numai dacă veţi fi şi prietenul lor, care le ascultă şi respectă problemele şi întrebările, care îi veghează cu blândeţe, nu numai le dă bani de buzunar sau îi ceartă dacă au luat note mici. Petrecerea unui timp de calitate cu copiii, mersul împreună, discuţiile de taină, dorinţa sinceră de a-i ajuta spiritual, sfatul credinţei, rugăciunea împreună, pomelnicul dat la mănăstiri, citirea la Psaltire, abţinerea mâniei când greşesc, zâmbetul larg şi sincer, discuţiile ca între băieţi, toate acestea pot face diferenţa între un proprietar de copii şi un părinte şi prieten, pe care îl doare durerea copiilor şi e pricină de vindecare. Succes. Pr. Ioan Istrati

Adaugă comentariul tău

Citește alte articole despre: familie

De la același autor

Ultimele din categorie

Bloc Social Icons