Sunt un fiu și un frate mereu criticat. Cum să nu mă mai simt în plus în familia mea?
Am 18 ani și locuiesc cu părinții mei și fratele meu. De ceva timp, ei se comportă cam ciudat cu mine, uneori am impresia că sunt în plus acolo. Când îmi expun și eu uneori părerea, tot timpul sunt criticat. Nimic nu e bine din ce fac și când vorbesc ceva nu sunt băgat în seamă, dar când vorbește fratele meu toată lumea îl ascultă. Când vreau să plec undeva, mă tem să le spun părinților, că încep să se uite urât la mine, nu le convine și, decât să fie ceartă, mai bine nu plec. Nu știu ce să fac în privința aceasta, aș dori un sfat! Mulțumesc.
Salve,
Tot ce ti se intampla este un semn ca a venit vremea sa iti iei zborul, sa pleci din cuib. e semnul parintilor de a-ti spune acest lucru. Ai rabdare pana iti termin scoala (liceul) dupa care incearca sa te angajezi si sa te muti cu chirie undeva si sa iti continui studiile si sa muncesti in acelasi timp! Vei vedea atunci cum se schimba atitudinea si vederea lor asupra ta. Ei vor fi multumiti in sine lor ca te-au crescut bine si ai reusit: in sfarsit esti indepedent!
Poți adresa oricând o întrebare în cadrul rubricii „Întreabă preotul” transmise LIVE pe doxologia.ro și pe conturile noastre de Facebook și YouTube.De aceea, te îndemnăm să te abonezi la canalul de YouTube și să ne urmărești pe Facebook, pentru a primi în timp util notificările și a afla când intrăm în direct cu unul dintre preoții care vor răspunde la întrebări.
Nu uita, însă, că unele întrebări își găsesc cel mai bun răspuns la părintele duhovnic sau la preotul din parohia ta!
Pentru că timpul transmisiunilor în direct este limitat, ne rezervăm dreptul de a selecta, modera și edita întrebările și comentariile adresate.
O parte dintre răspunsuri se vor regăsi în format text și/ sau video în cadrul acestei secțiuni.
Îți mulțumim pentru înțelegere!
Soția mea a pierdut sarcina. Ce putem face?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro
Gabriel,
Vieţuirea împreună cu casnicii noştri sau chiar cu alte persoane este prilej de a ne cunoaşte mai bine pe noi înşine, slăbiciunile noastre, răbdarea noastră, dacă avem sau nu dragoste faţă de aproapele nostru. Suntem puşi adeseori în situaţii de conflict sau suntem sfidaţi şi marginalizaţi, sau umiliţi şi certaţi pe nedrept, sau alte situaţii asemenea. În toate acestea trebuie să avem multă răbdare şi înţelegere faţă de atitudinea răutăcioasă poate a celor din jur. Nu te comporta asemenea şi nu judeca, încercă prin răbdarea şi dragostea ta să schimbi atitudinea lor. Poate şi percepţia ta faţă de ei este uneori greşită, nu tot ceea ce ţi se pare a fi este şi real – sau poate şi tu greşești ceva ce-i deranjează pe ei. Fii cu luare aminte şi îndreaptă ceea ce ai tu de îndreptat şi roagă-te pentru ei ca să-i lumineze Dumnezeu şi să aducă bună înţelegere între voi. Încearcă să comunici mai mult cu ei, dar nu te impune în faţa lor, ci smerit spune părerea ta.
Domnul să te binecuvânteze!