Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu în om. Când omul se nevoieşte în ascultare de Hristos şi de Biserică, şi lucrează poruncile Mântuitorului, între care prima este pocăinţa, sufletul său se curăţeşte prin fapte bune şi prin Sfintele Taine. Curăţenia aceasta a sufletului descătuşează conştiinţa şi glasul ei începe să se audă cu din ce în ce mai mare putere. Atunci nevoitorul trebuie să ştie că glasul acesta trebuie ascultat mai mult decât oricine de pe pământ, pentru că este glasul cel dumnezeiesc. Cine îşi va călca peste conştiinţă îşi omoară şi îşi împietreşte sufletul.

(Monah Bălan Filoteu, Mărturisirea unui creștin. Părintele Marcu de la Sihăstria, Editura Petru Vodă, 2007, p. 84)