Un gând îl am totdeauna în minte: cum să-mi mântuiesc sufletul. Nu am nimic bun în mine... primesc scrisori de mulţumire, primesc destule mulţumiri şi personal. Dar eu nu am nici o legătură cu toate acestea. Prin mine lucrează harul lui Dumnezeu după credinţa lor, dar eu personal nu am nici un merit... Şi mă gândesc: oare nu despre aceasta se spune în Evanghelie: «Şi vor zice Domnului: Doamne! Nu în numele Tău am săvârşit minuni şi semne? Şi le va răspunde Domnul: Plecaţi de la Mine, nu vă cunosc pe voi!» Doar aici, în acest loc scripturistic am aflat toată căderea şi păcătoşenia mea; nu am nimic, nimic nu am bun. Adevărat este şi mulţumesc lui Dumnezeu că păcate mari nu am, dar în fiecare zi... Mai înainte credeam că totuşi am ceva bun, dar acum am înţeles că nu am nimic bun. Eu vorbesc şi recunosc că sunt aşa. Acestea nu sunt doar cuvinte. Mulţumesc Domnului că am măcar această conştiinţă a păcătoşeniei.

(Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 149)