Un pustnic, se spune în Pateric , că a fost vizitat de un oarecare străin care, la plecare şi-a cerut iertare de la părintele că l-a reţinut de la rugăciunea lui, de la programul lui.

Şi părintele respectiv a răspuns aşa: „Rugăciunea mea, frate, este să te primesc pe tine şi să te petrec cu drag.” Cine Îi slujeşte lui Dumnezeu prin ceea ce face şi îşi face datoria în viaţa aceasta, acela, dacă dă un sens religios vieţii, prin tot ceea ce face Îi slujeşte lui Dumnezeu. De altfel, Cuviosul Dorotei spune că: „A te ţine de o singură faptă bună înseamnă a zidi un singur perete şi nu o casă întreagă.”

Rugăciunea neîncetată nu trebuie înţeleasă ca o simplă repetare continuă a unei formule de rugăciune, ci mai degrabă ca o stare de rugăciune; conştiinţa permanentă a prezenţei lui Dumnezeu, conştiinţă din care izvorăşte, în mod necesar, preamărirea lui Dumnezeu.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 125)