Conștiința noastră trebuie să mai osândească încă o dată acel păcat la sfârșitul zilei, înainte de culcare, după rugăciunea de seară, într-un moment de pocăință deosebită pentru toate păcatele zilei ce a trecut; trebuie să stea de strajă și în ziua următoare, înlăturând însăși putința repetării păcatului cu pricina; în fine, trebuie să osândească acest păcat atunci când vine vremea spovedaniei, când descoperă înaintea lui Dumnezeu și a preotului sufletul nostru păcătos, rănit de păcate și suferințe.

Dacă în acest moment de răspundere conștiința nu ne va ajuta să ne pocăim în mod conștient, adică nu va putea să ne osândească aspru și nepărtinitor, nu vom avea iertare adevărată nici de la preot, nici de la Domnul Dumnezeu.

(Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare, Editura Biserica Ortodoxă, București, 2004, p. 33)