Foarte adesea, mulţi tineri ai căror părinţi i-au dus la biserică în copilărie s-au îndepărtat mai apoi de viaţa Bisericii. Astăzi, au rămas doar două momente importante: credinţa şi participarea la Sfintele Taine. Toate acestea trebuie să fie pentru părinţi nu doar un formalism ritualic, ci parte din viaţă, o nevoie stringentă a sufletului. Doar atunci ei pot sădi toate acestea în sufletele copiilor.

Părinţii sunt pentru copii exemplu în toate ale vieţii. Dacă noi cerem de la copii să fie ordonaţi – noi înşine trebuie să ne îmbrăcăm curat, cu haine îngrijite; dacă dorim ca un copil să se roage şi să ţină post – noi înşine nu trebuie să lăsăm postul, rugăciunea şi slujbele Bisericii. În afară de exemplul părinţilor, copiii au nevoie de o motivaţie, de explicaţii. Pentru ei, nu trebuie ca slujbele Bisericii să devină o rutină. Ei trebuie să primească din partea părinţilor explicaţii simple şi accesibile în toate chestiunile duhovniceşti. Să se gândească la toate, cu măsură, după puterea copiilor, să nu exagereze, ca, astfel, copiii să se îndepărteze de Biserică.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 102-103)