Mersul la grădiniță este mereu o provocare pentru copii, părinți, bunici și chiar pentru personalul grădiniței, pentru că aduce cu sine o serie de schimbări în viața copilului devenit peste noapte suficient de mare cât să-și petreacă timpul fără părinții săi. Orice nou început presupune un grad mic de stres dar, cu cât ne pregătim pentru această nouă aventură, cu atât minimizăm efectele acestui stres. Indiferent dacă a mers sau nu la creșă, grădinița reprezintă o altă etapă căreia copilul va trebui să-i facă față. Va trebui să facă față unui mediu cu totul și cu totul nou, unui grup de copii cu totul și cu totul noi și adesea mult mai numeros decât la creșă sau în parc, va trebui să-și însușească reguli noi de viață și de comportament, va învăța să asculte de alt adult care nu e mama sau tata, va învăța să creeze conexiuni cu alți oameni decât cei din familia sa, să relaționeze cu copiii cu care va petrece mai multe sau mai puține ore în fiecare zi.

Toate aceste schimbări se petrec în același timp și acest aspect poate fi copleșitor atât pentru copii, cât și pentru părinți. Unii părinți, într-un moment de panică, aleg să aducă la psiholog copii perfect echilibrați și sănătoși, care nu au nevoie de psiholog, de fapt. Ei doar au nevoie să înțeleagă ce se petrece în această nouă etapă a vieții lor și au nevoie de puțină predictibilitate.

De aceea, ca părinți, avem nevoie să îi pregătim pe copii pentru toate aceste schimbări povestindu-le despre ce urmează să li se întâmple. Pentru a-l ajuta pe copil să facă față unui mediu nou, trebuie să-i vorbim despre grădiniță și despre emoțiile pe care le va trăi. Există chiar câteva acțiuni pe care le puteți face încă din primăvara anului în care urmează să înceapă grădinița, pentru a-l ajuta să se adapteze, cum ar fi o plimbare la grădiniță, chiar dacă doar admirăm clădirea pe din afară. Cu altă ocazie, poate chiar cu ocazia zilei porților deschise, putem să și intrăm în clădire doar pentru a vedea cum arată o grupă, pentru a admira desenele copiilor de la grupe mai mari, pentru a ne așeza pe un scăunel mic din grădiniță sau a face cunoștință cu un chip zâmbitor. Toate aceste mici detalii facilitează un contact cu un loc frumos, pe care, sub imperiul emoțiilor, nici nu îl mai vedem în prima zi. Dacă grădinița dispune de un loc de joacă, puteți petrece timp acolo, lăsându-i timp copilului să se familiarizeze cu spațiul și precizând că mergând la grădiniță va avea acces zilnic la acel tobogan sau leagăn. 

Înainte de marea zi a începerii grădiniței, explicați-i copilului noua lui rutină, programul fiecărei zile din cursul săptămânii, micul dejun împreună cu ceilalți copii, povestiți-i despre ceaiul delicios din cănițe mici, despre masa împreună cu ceilalți, despre jocuri și povești pe care le va asculta, despre faptul că nu veți fi acolo prezentă, dar că inimile voastre sunt strâns legate de un fir invizibil care nu se rupe niciodată și astfel este imposibil să fiți cu adevărat despărțiți. Dacă este cazul, povestiți-i despre faptul că va avea un pătuț mic unde va dormi la prânz și colegii lui vor face la fel. Puteți chiar să cumpărați împreună cu el o pijămăluță frumoasă cu acest scop, pijămăluță pe care o va purta doar la grădi, la ora somnului de prânz.

Explicați-i că alți copii vor plânge în jurul lui, dar nu pentru că îi doare ceva sau pentru că se petrece ceva rău, ci pentru că ei nu înțeleg ce li se întâmplă și nu cunosc grădinița, nu le-a explicat nimeni că mama și tata se întorc negreșit. Sub nicio formă să nu plecați pe furiș, fără să vă luați rămas bun cum se cuvine în prima zi. Chiar dacă veți vedea împotrivire, aveți nevoie să vă despărțiți firesc, nu plângeți, chiar dacă el plânge pentru că părintele este sunteți oglinda copilului, nu el oglinda părintelui. Oglindiți trăirile lui prin cuvinte ca: „Te înțeleg că ai emoții, ai dreptate să fii puțin îngrijorat, dar crede-mă că e un loc bun unde te vei bucura mult și vei afla lucruri frumoase” sau „Abia aștept să vin să te iau după somnul de prânz când îmi vei povesti ce activități ai făcut tu, apoi vom merge în parc sau vom mânca o înghețată sau un covrig împreună”. Toată această predicitibilitate a programului său va face ca totul să devină numărabil, cuantificabil. „Tata/ bunicul/ bunica vor veni să te ia de la grădiniță și veți veni împreună acasă”.

Liniștiți-l și în privința lucrurilor care nu se vor schimba. Unele lucruri nu se vor schimba deloc, casa nu se schimbă, familia nu se schimbă, jocurile preferate sau locurile preferate nu se schimbă, nu pierde nimic din ceea ce cunoaște și îndrăgește. În lumina acestor detalii, este important să nu suprapunem mai multe schimbări în viața copilului . Nu ne mutăm când începem grădinița, nu-l lăsăm deodată cu o bonă necunoscută, când oricum în viața lui se petrece o schimbare majoră. Pentru orice schimbare, avem nevoie să pregătim copilul și să acceptăm că un copil nu este un adult în miniatură care deja posedă capacitate de autoreglare emoțională și deci „nu are de ce” să plângă. Un copil are toate motivele să plângă și noi, ca adulți, trebuie să acceptăm acest plâns ca pe o exprimare autentică a ceva ce nu înțelege de ce simte. 

Încurajați-l în creșterea lui, încurajați-l să fie „mare”. Acest nou început este semnul că a crescut și nu e chiar așa de rău pentru el. Puteți să îi povestiți despre voi, despre cum a fost pentru voi să mergeți la grădiniță sau la școală, cine vă aștepta, numele copiilor cu care v-ați împrietenit. Dacă are frățior sau surioară mai mare, care deja a mers la grădiniță, încurajați-l să povestească din propria lui experiență.

Implicați-l în alegerea rechizitelor pentru grădiniță. Lăsați-l să își aleagă ghiozdănelul, creioanele colorate. Vorbiți cu entuziasm despre grădiniță și despre personalul grădiniței. Vorbiți despre activitățile creative, despre faptul că va învăța jucându-se. Chiar dacă vă îngrijorează ceva, nu-l faceți pe copil părtaș la această îngrijorare, discutați cu adulții în absența copilului.  El are nevoie să simtă că voi, părinții, aveți încredere în el și în acest mediu nou în care îl duceți. 

Dacă începe să plângă chiar la despărțire, rămâneți liniștit și spuneți-i că aveți încredere că este într-un loc bun și că vă vedeți mai târziu. După care vă retrageți fără să fugiți, fără să vă ascundeți, fără să plângeți de față cu el. De obicei lacrimile copiilor nu durează mult în absența părintelui și fiind oricum stimulați de un mediu prietenos, ei își canalizează atenția pe altceva. 

Rugați educatoarea să vă permită să își aducă plușul preferat sau păturica preferată sau alt obiect moale la atingere cu calități liniștitoare, care de altfel chiar se cheamă în psihologie obiect de tranziție, pentru că asta face, facilitează tranziția din brațele părinților spre independență, deci dintr-o etapă de dezvoltare în altă etapă de dezvoltare. 

În mod ideal, dacă aveți posibilitatea de a gestiona și munca și programul scurt de grădiniță, puteți opta pentru o trecere progresivă la program lung, pentru ca primele săptămâni să nu petreacă foarte multe ore brusc în afara casei sale. 

Toate aceste detalii mai mari sau mai mici vor face ca adaptarea la grădiniță să fie lină și firească, iar copilul să își amintească peste ani și ani, detalii și frânturi frumoase. De altfel, există cercetări care ne spun că felul în care copilul este ajutat să facă tranziția pentru grădiniță și școală influențează în viitor nivelul său de motivație și gradul de perserverență școlară. Să avem, deci, încredere!

Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, CUG, Iași): 0232 241 271 / 0730 230 030 / 0745 375 427(mesaj pe Whatsapp).

Materialul în format AUDIO îl puteți asculta aici: https://www.youtube.com/watch?v=kdhJr1nZ_-Y 

Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Arhiepsicopiei Iașilor: https://www.facebook.com/providenta/