Aceasta este o preocupare comună printre părinţi. Ne întrebăm: oare copiii noştri când vor creşte mari, vor fi capabili să răzbată în această lume în continuă schimbare şi îşi vor păstra credinţa în Hristos? Copiii trebuie îngrijiţi şi educaţi, dar pe măsură ce cresc trebuie să le fixăm anumite limite, să participe la treburile casnice şi să asculte de părinţii lor.

Doctorul pediatru Mark Bertin spune că cercetările recente cu privire la copii arată că ei au de câştigat de pe urma tacticilor folosite de părinţi; aceste tactici clădesc în copii autocontrolul şi o revenire emoţională rapidă. Aceste tactici pe care le adoptă părinţii implică mai multe lucruri:

- să spui „nu” copilului tău atunci când trebuie;

- să impui anumite limite copilului tău;

- să nu-i satisfaceţi toate dorinţele (jucării, jocuri pe calculator, telefoane, ipad-uri etc.)

Toate aceste lucruri sunt în perfectă concordanţă cu învăţăturile Bisericii noastre ortodoxe. Pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie să ne învingem patimile. Pentru a ne uni cu Hristos, ne trebuie un grad înalt de autocontrol, trebuie să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu şi trebuie să sporim în virtuţi pentru a ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu. Acest lucru poate fi învăţat de la o vârstă fragedă.

Sfântul Ioan Hrisostom ne spune: „Copiii care sunt credincioşi şi care ascultă poruncile lui Dumnezeu vor găsi fericirea şi în viaţa aceasta dar şi în viaţa veşnică. De aceea, vă rog părinţilor să aveţi grijă de copiii voştri, să le daţi o bună creştere. Întâi de toate gândiţi-vă la mântuirea sufletelor lor. Dumnezeu a rânduit ca voi să aveţi grijă de aceşti copii. Este obligaţia voastră să aveţi grijă de copiii voştri şi să fiţi mereu atenţi la comportamentul lor.” Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Efeseni ne vorbeşte: „Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului.” (Efeseni 6, 4)

Este cel mai important lucru să ne creştem copiii într-un mod în care ei să înveţe să-şi respecte părinţii şi să-L iubească pe Dumnezeu. Dar, pentru a atinge acest ţel, mediul familial trebuie să fie unul iubitor. Noi, ca părinţi, trebuie să fim exemple pentru copiii noştri. Noi, ca părinţi, trebuie să le arătăm învăţătura Bisericii, dar trebuie să o punem şi în practică. Trebuie să-i învăţăm pe copiii noştri atunci când greşesc ideea de părere de rău, pocăinţă.

Trebuie să-i învăţăm să-şi recunoască greşelile şi să cunoască astfel puterea iertării. Părerea de rău este trăsătura principală a unei relaţii bazate pe iubire. Rugăciunea este un element esenţial în viaţa unui creştin ortodox. Ar trebui să ne rugăm împreună cu copiii noştri. Un copil care a crescut într-o familie unde toţi membrii familiei se rugau, fireşte că acel copil va fi atras de rugăciune.

Ascultarea este una din „disciplinele” esenţiale pe care un copil trebuie să le înveţe. Pentru a trăi o viaţă în Hristos mai presus de toate trebuie să ascultăm de învăţăturile Sale. Ascultând de părinţi, copiii vor învăţa când vor creşte mari să asculte şi de Dumnezeu. Responsabilitatea noastră ca părinţi creştini ortodocşi constă în a creşte sfinţi ai lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu să-i primească cu mare bucurie. Dar pentru a face acest lucru, părinţii la rândul lor trebuie să ducă o viaţă de sfinţenie, să se asemene sfinţilor.

Părintele Porfirie spunea: „Părinţii trebuie să se dedice întru totul iubirii lui Hristos. Ei trebuie să devină sfinţi în relaţie cu copiii lor, prin blândeţe, răbdare şi iubire. Ei trebuie să pună început bun în fiecare zi a vieţii lor, cu noi perspective, cu entuziasm sporit şi cu dragoste către copiii lor. Copiii cer câteva lucruri: armonie, iubire şi înţelegere între părinţi. Aceste trei lucruri le oferă copiilor protecţie şi siguranţă.”  

Cercetaţi-vă viaţa de familie şi evaluaţi cât de bine practicaţi un mod de viaţă ortodox, păstrând în minte faptul că voi, ca părinţi, nu vă hrăniţi doar sufletele voastre, ci şi sufletele copiilor voştri.