În luna septembrie a anului trecut, în secția de Oncologie a Spitalului Universitar din Rio, a fost o mare tulburare. Micul Dimitrie îl cerea urgent pe preotul spitalului. Dorea să primească Sfânta Împărtășanie.

Băiatul avea 13 de ani. Era în această clinică de aproximativ un an și jumătate. O mică durere de cap l-a dus acolo. Medicii l-au diagnosticat cu cancer la creier. Era originar din Fier, Albania. Părinții săi nu erau botezați. Timp de mulți ani au trăit în Patras. La scurt timp înainte de intrarea în spital, el a vrut să fie botezat. Auzise de Hristos și a vrut să fie „copilul” Lui. A fost botezat „în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, desigur după catehizare.

Toată lumea din clinică ajunsese să-l iubească foarte mult. Cancerul a avansat și el a rămas fără vedere. Nu putea să vadă  deloc, pe nimeni și nimic. Dar asculta cu o mare și admirabilă răbdare. Nu se plângea. Spunea că Dumnezeu îl iubește foarte mult. Se ruga ca părinții lui să facă la fel.

Cei care l-au vizitat au înțeles că era ceva diferit cu acest copil. Vorbea mereu despre Dumnezeu. Era mereu politicos și vesel. Fața lui era luminoasă. Dorea să se împărtășească des cu Sfintele Daruri. Când mama lui mergea uneori într-o altă secție a spitalului, el o striga: „Mamă, vino repede. Părintele aproape că este aici cu Hristos. Urcă pe scări. Vino și pregătește-mă!”. Și așa era. Preotul venea și îl găsea pe Dimitrie așezat pe patul lui, cu gura deschisă și făcându-și cruce cu respect. Chiar dacă el nu știa exact timpul când urma să vină preotul cu Sfânta Împărtășanie, cu darul înainte-vederii îl vedea venind, chiar dacă existau două uși care separau camera sa de holul pe care mergea părintele pentru a ajunge acolo.

Acest lucru este confirmat de către doamna Maria Galiatsatou, care a avut grijă în mod voluntar de acest copil. „Doamna Maria, vreau să-ți spun ceva”, i-a zis Dimitrie într-o zi. „Când preotul vine cu Hristos, îl văd venind pe scări cu doi bărbați înalți lângă el, bărbați în îmbrăcăminte în întregime albă, care se înclină spre Sfântul Potir protejându-l cu mâinile deschise”.

Odată, medicul l-a întrebat: „Ce mai faci, Dimitrie, cum este totul?” El a răspuns: „Domnule doctor, pot să vă spun ceva? Eu sunt bine. Dumneavoastră nu trebuie să vă faceți griji pentru că soția v-a părăsit. Dumnezeu va fi cu dumneavoastră, pentru că sunteți un om bun”. Medicul s-a speriat puțin. Nimeni nu știa despre întâmplarea tristă care avusese loc cu o zi înainte în casa lui, atunci când soția sa îl părăsise și plecase cu un alt bărbat.

Cei care l-au cunoscut spuneau: „Acesta este un copil al lui Dumnezeu”.

Ultima dată când s-a împărtășit, nu putea rămâne în șezut pe pat, dar L-a salutat pe Hristos cu bucurie și dor, pe măsură ce se întindea înapoi pe pat. „Vă mulțumesc foarte mult”, a murmurat, și apoi a adormit în Domnul.

Când a mers a doua zi la morgă pentru a citi Trisaghion pentru Dimitrie, părintele a mărturisit: „Este prima dată în viața mea când văd un astfel de trup adormit în Domnul. Fața lui este zâmbitoare, strălucitoare și are culoarea chihlimbarului”.

Părinții au ajuns să-L iubească pe Hristos foarte mult și doresc să fie botezați.