Copilul meu are complexe de inferioritate. Ce-i de făcut?

Creşterea copiilor

Copilul meu are complexe de inferioritate. Ce-i de făcut?

    • palmă
      Copilul meu are complexe de inferioritate. Ce-i de făcut? / Foto: Andrei Agache

      Copilul meu are complexe de inferioritate. Ce-i de făcut? / Foto: Andrei Agache

Ghinionistul este cel care se află departe de Dumnezeu. Dacă cel mic va înţelege că oamenii nu intră în Împărăţia Cerurilor deoarece sunt inteligenţi sau au un caracter puternic, atunci el va fi ferit de ceea ce se înţelege în lumea de astăzi prin cuvântul „complexat”.

Dacă vezi că fiul/ fiica începe să aibă complexe ce să faci?

Ce înţelegem aici prin complexe? Sfinţii Părinţi şi, în general, psihologia creştină nu cunosc noţiunea de „complex”. Ştiinţa contemporană defineşte complexul ca fiind reacţia omului legată de autoevaluarea sa negativă. Deoarece omul simte că a realizat puţine din câte şi-a propus sau putea să realizeze şi, respectiv, că nu ar fi apreciat de cei din jurul său, încep să-i apară reacţii de apărare, mai ales datorită orgoliului necontrolat, ajungând scorţos cu lumea sau, dimpotrivă, delăsător.

În ce priveşte aşa-zisele complexe specifice copiilor, acestea apar în general la copiii a căror fire este din naştere mai moale şi delăsătoare. Un astfel de copil mai degrabă va lăsa de la sine decât să intre în conflict sau să fie în contradicţie cu cineva. Într-o astfel de situaţie, părinţii trebuie să-l ajute ca în viaţa sa socială, bisericească, familială să-şi dezvolte la maximum acele trăsături ale caracterului care într-un oarecare context pot deveni complexe.

Copilul trebuie ajutat să-şi dezvolte bunătatea, tendinţa spre o viaţă liniştită şi paşnică nu ca rezultat al îndepărtării de lumea în care nu poate realiza mare lucru, ci ca o valoare în sine. El trebuie ajutat să conştientizeze că aşa este bine. Este bine să nu fii în centrul atenţiei, nu este neapărat bine să fii întotdeauna iubit de toţi şi cel mai bun la învăţătură, ci este bine să îţi faci treaba, fără a atrage privirea altora.

Părinţii trebuie să încurajeze raţional trăsăturile bune ale copilului, pentru ca acesta să poate conştientiza valoarea creştină şi etică a atitudinii faţă de lume, care presupune că întotdeauna trebuie să rămâi aşa cum eşti, chiar dacă lumea îţi propune altfel de reguli ale jocului. Iar reacţiile din afară şi mai ales din partea celor neîmbisericiţi, cum că în acest fel copilul va deveni un ghinionist şi că nu va ajunge în fruntea celorlalţi, nu trebuie să însemne ceva pentru dumneavoastră.

Ghinionistul este cel care se află departe de Dumnezeu. Dacă cel mic va înţelege că oamenii nu intră în Împărăţia Cerurilor deoarece sunt inteligenţi sau au un caracter puternic, atunci el va fi ferit de ceea ce se înţelege în lumea de astăzi prin cuvântul „complexat”.

(Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, p. 245-246)