Text și context

Minunea relatată în pericopa evanghelică de astăzi are loc în Capernaum. Hristos se cobora din munte, înconjurat, ca de obicei, de mulțimi. E abordat de un reprezentant al administrației ocupante. Un sutaș. Relatări paraele țin să sublinieze și faptul că mai marii evreilor din zonă interveniseră în favoarea lui. Îi spuseseră Învățătorului că i-a ajutat la clădirea sinagogii. E greu de evaluat dacă această intervenție a cântărit cu adevărat, ori nu, ceva în fața Sa. 

Cererea

Romanul nu-i cere ceva legat de propriile sale trebuințe. Solicitarea sa e direcționată înspre un altul. Slujitorul său. Omul lui de încredere se îmbolnăvise. În loc să se descotorosească de el, așa cum se întâmpla în multe situații, va prefera să încerce să-l ajute. Poate că înțelesese ce înseamnă viața umană și cât de prețioasă e ea. Ori, poate, era doar ceva ce definea o relație personală de apropiere. În orice caz, cererea lui e una justificată. Place lui Iisus. Ca atare, i se răspunde prompt: „Venind, îl voi vindeca”. Răspunsul e peste așteptări. Ba mai mut, produce o surpriză atât de mare, încât omul ține să –I spună lui Iisus: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea”. Cuvintele lui vin să vorbească despre o formă a credinței exprimată în chip spontan. Și-n plus, se găsesc în asentimentul iudeilor. Căci, conform prescriptelor Legii, a intra în casa unui păgân echivala cu un adevărat act de pângărire. Or, ca unul care interacționase în mod constant cu aceștia, sutașul era conștient de acest aspect și îl respecta. 

Soluția o propune el însuși. Roagă pe Domnul să zică doar și e încredințat că vorbele lui vor avea valoare taumaturgică. Hristos însuși e surprins de atitudinea lui. Ține să exclame: „Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă”. Minunea se petrece. Sluga lui e redată sănătoasă. În același timp, Domnul se folosește de prilej pentru a transmite un mesaj clar. Acela ce privește universalitatea chemării mântuitoare. Le spune celor din neamul său că Mântuirea nu reprezintă un drept exclusiv al lor, în ciuda statutului de popor ales pe care îl au. Că lumii întregi i se adresează cuvintele Sale. Că mesajul evanghelic nu discriminează, ci unește. Lucruri firești și încă actuale, despre care ține să vorbească având în față un exemplu practic. Ca să nu existe cuvânt de dezvinovățire.

În loc de concluzii

Evanghelia de astăzi ni-L prezintă din nou pe Hristos în ipostaza Tămăduitorului. Nu oricum, ci ca Unul care poate să vindece de la distanță și prin cuvânt. Ca pe Dumnezeul iubirii Care nu se prevalează de stavile culturale și micimi omenești. Ca pe propovăduitorul unui mesaj adresat întregii lumi, la care sunt chemați să adere toți doritorii de veșnicie. Dumnezeul ce caută la sufletul, nu la fața omului. Acesta este Iisus. Așa ni-L ilustrează Evanghelia. Așa se vrea El însuși perceput și urmat de către noi. Căci cunoașterea lui Dumnezeu presupune apodictic și urmarea Lui. Îndrăzniți!