Creşterea copiilor este intersecţia dintre lupta noastră, ca părinţi, şi lupta lăuntrică a copiilor

Comportamentul lor nedorit s-ar putea să ne tulbure liniştea şi planurile când ei se poartă urât acasă ori să ne dezamăgească şi să ne stânjenească atunci când se poartă urât în public. Aceasta este însă lupta noastră, nu a lor. Nu este vina lor că sunt copii şi nu este vina lor că ceea ce fac ei ne provoacă nouă o luptă lăuntrică. Creşterea copiilor este intersecţia dintre lupta noastră, ca părinţi, şi lupta lor, a copiilor.

„Aşadar, să ne creştem copiii în aşa fel încât să fie capabili să înfrunte orice problemă şi să nu fie surprinşi când mai apar greutăţi” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

La noi acasă, copiii nu sunt singurii care se luptă să dobândească valorile şi virtuţile Împărăţiei lui Dumnezeu. Comportamentul copiilor noştri ne afectează în diferite feluri. Lupta noastră, ca părinţi, este să rezistăm ispitei de a reacţiona impulsiv la comportamente nedorite şi să răspundem adecvat de fiecare dată, în interesul copiilor noştri. Lupta noastră este să ne concentrăm pe obiectivele pe termen lung în fiecare interacţiune cu ei, indiferent cum ne simţim în acel moment. Este greu să ne oprim, în toiul zilei, şi să ne gândim la ce ar constitui un răspuns adecvat, de exemplu, când auzim cum lampa cade şi se sparge în camera de alături (o experienţă pe care au avut-o mulţi părinţi). Este posibil să fim prea obosiţi, copleşiţi sau supăraţi, pentru că era lampa noastră favorită.

Comportamentul lor nedorit s-ar putea să ne tulbure liniştea şi planurile când ei se poartă urât acasă ori să ne dezamăgească şi să ne stânjenească atunci când se poartă urât în public. Aceasta este însă lupta noastră, nu a lor. Nu este vina lor că sunt copii şi nu este vina lor că ceea ce fac ei ne provoacă nouă o luptă lăuntrică. Creşterea copiilor este intersecţia dintre lupta noastră, ca părinţi, şi lupta lor, a copiilor.

Postura de părinte scoate la iveală acele aspecte de care trebuie noi înşine să ne vindecăm şi că noi înşine trebuie să mai creştem. Există lucruri pe care ar trebui să le învăţăm şi care se pot învăţa numai în toiul luptei de a fi un bun părinte.

Vă mai amintiţi motivele pe care le-am identificat pentru comportamentele nedorite ale copiilor? Sunt obosiţi, flămânzi, supăraţi, se simt înstrăinaţi sau singuri ori învaţă deprinderi noi. Şi părinţii se lupta cu aceleaşi lucruri. Pentru a-i ajuta pe copiii noştri, pentru a ne îndeplini sarcina de buni părinţi, ar trebui să distingem clar lupta noastră de cea a copilului nostru şi să răspundem în concordanţă cu lupta copilului, nu cu a noastră. Pe măsură ce ne străduim să le răspundem adecvat copiilor noştri, le ilustrăm noi înşine cum să ducă o luptă şi cum să răspundă adecvat la provocările cu care ei se confruntă. Pe măsură ce cultivăm virtuţile Împărăţiei lui Dumnezeu în felul cum ne creştem copiii, îi învăţăm cum să trăiască potrivit cu virtuţile împărăţiei lui Dumnezeu.

„Nu te sfinţeşti luptând cu răul. Lasă răul. Caută la Hristos şi asta te va mântui. Ceea ce sfinţeşte pe om este dragostea.” (Sfântul Porfirie)

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, pp. 129-130)

Îți mai recomandăm și: Ispitele pe care trebuie să le ocolim ca părinți

De la același autor

Ultimele din categorie