Fixația exagerată pe succesele copilului la învățătură este periculoasă. Pe de o parte, ea stârnește slava deșartă, iar pe de alta la copil poate apărea sentimentul că este iubit nu pur și simplu, ci pentru succesele lui – mai ales dacă părinții sunt zgârciți cu tandrețea și cu laudele.

Se înțelege că atunci când copiii merg la școală, învățătura și succesele sau insuccesele legate de ea ocupă – vrem, nu vrem – un loc important în viața lor. Nici atunci nu trebuie să admitem însă ca toate discuțiile părinților cu copilul să se învârtă în jurul lecțiilor și notelor – iar preșcolarul, a cărui relație cu părinții e încă în formare, are absolută nevoie de convingerea că e iubit nu pentru desenul bine făcut sau pentru fraza recitată fără greșeli, ci pur și simplu pentru că el există.

(Tatiana L.Șișova, Când copilul nu ascultă, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2015, pp.149-150)