Pentru a-l obişnui cu rugăciunea trebuie ca, începând de la o vârstă fragedă, să-l ducem pe copil cât mai des la biserică. Nu-i va fi greu să se roage, dacă de mic se va obişnui cu slujbele bisericeşti.

Cine nu-şi aminteşte de utrenia Învierii, cu solemnitatea ei, celebrând biruinţa vieţii asupra morţii; de serile de primăvară de Florii, când străzile sunt inundate de credincioşii care se îndreaptă cu ramuri şi lumânări aprinse spre biserică; de procesiunile însoţite de sunetul clopotelor; de momentele din slujbă când se cântă o singură dată pe an „Hristos se naşte, măriţi-L...” sau „Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită...”?

Cântările minunate şi ritualurile Bisericii noastre Ortodoxe sunt extraordinar de vii şi se întipăresc în inima unui copil pentru totdeauna. Copilul va reţine că viaţa lui este binecuvântată şi se sfinţeşte prin rugăciunile Bisericii

(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, p. 51)