Dacă ar trebui să spun ce este creștinismul numai într-o singură propoziție, aș spune: creștinismul este nevoia teribilă de a ierta păcatele altora.

Această nevoie este atât de teribilă, încât ne caracterizează ontologic. Oamenii obișnuiți, adică pătimași, nu o realizează. Însă sfinții, înaintând pe calea desăvârșirii, care nu este altceva decât restaurarea adevăratei noastre naturi, au descoperit-o printre dărâmăturile ființei omenești, ca pe un ulcior cu galbeni ascuns și uitat demult. Așa cum un ulcior cu galbeni găsit sub dărâmături ajunge sărmanului să-și facă o casă nouă, tot așa și această nevoie ontologică de a ierta păcatele e suficientă pentru a restaura dărâmăturile omenității noastre.

(Ierodiaconul Savatie Baștovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002, p. 109)