Cu ce ștergem idolii cotidieni?
Idol pe idol şi imaginaţie pe imaginaţie se şterg.
Ce se cade a face cineva când va fi răpit cu ochii?
Iar dacă un fur ca acesta va reuşi să te răpească vreodată, să te nevoieşti ca măcar să nu laşi idolul Afroditei - adică al poftei celei urâte - să se întipărească în sufletul tău. Şi cum asta? Sau să năzuieşti la Dumnezeu prin rugăciune, acest lucru fiind mai puternic, căci: A Domnului este mântuirea (Ps 3, 8), după cuvântătorul de psalmi, sau să-ţi întorci imaginaţia spre un alt gând oarecare. Că idol pe idol şi imaginaţie pe imaginaţie se şterg. Căci, zice înţelepciunea populară, „cui pe cui scoate”.
O astfel de lucrare se vede că făcea şi Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu: „Vederea m-a răpit pe mine, dar m-am ţinut. Idol al păcatului nu mi-am făurit. Idolul a stătut şi am scăpat de încercare.” Auzi, a stat - zice - idolul păcatului şi nu s-a întipărit în imaginaţie, iar omul s-a slobozit imediat de ispită, adică de învoirea şi [drept urmare] de fapta păcatului.
(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 124)
Lauda îl face pe om găunos și alungă harul lui Dumnezeu
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro